Da, ați citit bine, nu este vorba de vreo eroare de dactilografiere sau de vreun derapaj de limbaj. Așa numesc eu generația care și-a trăit prima jumătate de viață într-un regim și cea de-a doua în altul. Adică a stat cu un picior în comunism și cu celălalt în capitalism, bineînțeles mai mult pe loc repaus în ambele cazuri. E vorba de cei născuți până prin anii 70, care, după 1989, au fost nevoiți să se racordeze la schimbările de direcție generate de evenimentele din acel decembrie sângeros. O situație greu de înțeles pentru generațiile postdecembriste care, de bine de rău, au navigat constant în acești ani pe niște coordonate destul de haotice, calculate bineînțeles de alții. Problema contemporanilor noștri nu este vitală pentru ei, atâta timp cât sensul și direcția călătoriei nu se abat de la albia lată și sinuoasă a societății de consum. Dar noi, cei care am fost îndoctrinați, ba chiar convinși aproape, că drumul deschis de Moscova e cel corect, că Occidentul e cancerul omenirii, noi, ce să mai credem? Îmi amintesc că în perioada armatei, orice antrenament, orice instrucție și orice exercițiu militar avea ca scop anihilarea trupelor NATO! Dușmanul nu era nimeni altcineva decât acest conglomerat de armate imperialiste care, orbite de invidie, voiau să ne strice nouă, aleșilor sorții, „Nirvana” comunistă! Și iată că, după niște ani, adevărul își schimbă tabăra, ne integrăm în NATO și dușmanul comun capătă o altă față și o cu totul altă dimensiune. Apoi, pluripartitismul! De la un singur partid care le știa pe toate, am ajuns la o puzderie de grupuri și grupulețe politice care, fiecare pe limba și cunoașterea sa, încearcă să ne convingă că adevărul e unul singur și, din întâmplare sau nu, își face cuib numai pe casa lor! Normal că marea majoritate a românilor nu a înghițit nici gogoașa comunistă și nici balonul de săpun capitalist. În această situație, fără un orizont, fără busolă, ba chiar fără Polul Nord sau Sud, generația mea cea crăcănată, a dat-o pe religie, pe dogmele care, de mii de ani, guvernează viețile credincioșilor. Bineînțeles că cele zece porunci au reprezentat piatra de temelie a fiecărui edificiu existențial nou creat. Din păcate, și în acest caz lucrurile au luat-o razna. „Să nu furi”! Ei bine, această poruncă, încălcată în mod deliberat, dar destul de limitat pe perioada comunismului, atunci când muncitorul de la Textila își înfășura la ieșirea din schimb doi-trei metri de material în jurul brâului, când la secția de Bachelită de la Electrocontact se turnau la greu, pe șest, capace Delcou pentru Daciile autohtone, sau atunci când fleicile de carne părăseau Abatorul din Răchiți prinse pe subsuori sau pe la brâu, a căpătat o cu totul altă dimensiune după anii 90, când „întreprinzători” locali sau nu, au furat, dintr-o singură mișcare, și Textila, și Electrocontactul și absolut toată zona industrială a Botoșaniului. Totul, sub acoperământul unor legi făcute anume de niște hoți pentru alți hoți. Când a fost mai mare păcatul? Sau, mai adaptat temei editorialului, care a fost piciorul corect? Stângul sau dreptul? „Să nu ucizi”! Dacă în perioada de tristă amintire o crimă se lăsa ori cu închisoarea pe viață ori cu pedeapsa capitală, după „răscoluție”, pedeapsa pentru acest grav delict a ajuns să fie o opțiune, în funcție de poziția în politică, servicii sau magistratură a celui incriminat. „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”! Fără niciun dubiu, această poruncă a constituit, după intrarea celor din Justiție pe marea scena financiară a țării, o adevărată stea polară pentru navigatorii justițiari care strecoară sau nu printre legi clientela penală. În schimbul unor depoziții care pot înfunda indezirabilii, împărțitorii legii îi șantajează pur și simplu pe cei căzuți în laț ba cu libertatea absolută, ba cu diminuarea consistentă a pedepsei, mărturiile martorilor strânși cu ușa cântărind mai mult decât toate dovezile fizice ale cazului. Despre „preacurvie” aproape că nu mai am ce să scriu, din moment ce sexul a devenit sport național. Fiecare cu fiecare, fără opreliște, fără rușine, fără limite. Bașca relațiile ciudate dintre persoane de același sex sau dintre adulți și copii. Așa stând lucrurile, este limpede că nici sacrul decalog nu a reprezentat pentru generația crăcănată un far, o direcție, din moment ce și în acest caz se merge pe același traseu: din rău, în mai rău! Probabil peste vreo douăzeci-treizeci de ani, problema generației crăcănate va fi rezolvată datorită faptului că, pur și simplu, exponenții ei nu vor mai exista. Dar până atunci? Ce se va întâmpla cu Calea, Adevărul și Viața acestor oameni care, vrem-nu vrem, reprezintă cam jumătate din populația țării? Întrebarea este, așa cum bănuiți, retorică, întrucât sunteți cu toții convinși că niciun român, oricât de înțelept ar fi, nu are un răspuns clar, fără echivoc. În schimb, orice compatriot al nostru cunoaște foarte bine zonele care pot influența acest fenomen: politica, serviciile și justiția. Colaborarea celor trei entități în interesul țării este singura cale de a nu mai apărea, de-a lungul timpurilor, generații crăcănate. Și nici porunci divine eronate, adaptate păcătoșilor, oricare ar fi ei!
Generația crăcănată și poruncile divine – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
E diferență între sacrificiu și sabotaj – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Privind la ce se întâmplă în Educația din România, mă gândesc la proverbul „Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Cu puține excepții, cei care...
Editorial
Nimic despre decalajele dintre regiuni – Virgil COSMA, jurnalist
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Botoșani
cer fragmentat
18.4
°
C
20.6
°
18.3
°
85 %
1.4kmh
55 %
mie
30
°
J
21
°
vin
23
°
S
21
°
D
19
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Pentru cei care nu apucă să meargă la mare, primăria oferă din când în când valuri înspumate. Şi tot apar cârcotaşi. Oameni răi, dom’le.
EDITORIAL
Privind la ce se întâmplă în Educația din România, mă gândesc la proverbul „Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Cu puține excepții, cei care...
EPIGRAMA ZILEI
Controverse mari stârnea
Lumea afirmând, uimită
Despre el, o, ce lulea!
Despre ea, o, celulită!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...