România voastră e sigură – Ciprian MITOCEANU, scriitor

La începutul anilor ’90, atunci când a avut loc primul asasinat de tip mafiot din România post-decembristă – dosar nerezolvat nici până în ziua de astăzi – președintele Iliescu s-a grăbit să iasă pe sticlă și să-i asigure pe români că trăiesc într-o țară sigură. Faptul că un controversat om de afaceri a fost împușcat în cap în plină stradă a fost considerat doar un caz ieșit din comun. În opinia lui Iliescu, românii nu sunt capabili de astfel de barbarii. Nu, românilor nu le stă în caracter să facă moarte de om sau trafic de arme (o altă afirmație de-a tătucului Iliescu, care n-a găsit altă replică la acuzațiile privind vânzarea de arme către combatanții din fosta Iugoslavie). Românii sunt toleranți și au limită atunci când vine vorba de fărădelegi. Asta o spunea unul care și-a croit cariera politică pășind pe cadavre la modul propriu. Patruzeci și șase de copii și-au pierdut viața în timpul evenimentelor de la finalul lui 1989, cel mai mic având doar o lună. Numărul adulților uciși pentru ca Iliescu să-i ia locul lui Ceaușescu nu e cunoscut cu certitudine. Și să nu uităm de mineriade…

Zilele trecute, ministrul de Interne, Lucian Bode, a ținut să ne reamintească faptul că România este o țară sigură. Asta în contextul în care tocmai confirma că la Arad s-a comis un atentat cu bombă. România e o țară sigură, doar că din când în când mai au loc și astfel de incidente. Ludovic Orban s-a grăbit și el să precizeze că, din punctul lui de vedere, România e o țară sigură. Președintele Iohannis n-a avut vreo reacție. Probabil era prea ocupat să pregătească schiurile pentru sezonul următor, ori să caute poze din copilărie. La cum s-a mișcat, l-a prins 1 iunie cu o poză de pe vremea când era UTC-ist. La ce reacții și-a luat în mediul virtual, mai bine o păstra în album.

Obscurul poet proletcultist Victor Tulbure a reușit să rămână în memoria colectivă cu „În lume nu-s mai multe Românii”; vers din „Vatra fericirii”. Bine că nu suntem siliți să ne amintim de „Balada tovarășului căzut împărțind Scînteia în ilegalitate”. Radu Paraschivescu a lansat o carte intitulată „În lume nu-s mai multe Românii” cu precizarea, trecută între paranteze (planetei noastre asta i-ar lipsi). Și, totuși, există mai multe Românii. Paralelismul statal atât de drag lui Liviu Dragnea există.

Există chiar mai multe Românii decât e de dorit. Și România în care trăim noi, oamenii de rând, numai sigură nu este. Pentru că o Românie sigură nu înseamnă doar un număr aparent redus de asasinate la comandă, înseamnă mult mai mult. Înseamnă siguranță adevărată pentru cetățean, nu doar faptul că riscul de a fi ucis într-un atentat e mai scăzut decât în cazul unor țări cu tradiție în acest domeniu. Relativa siguranță nu se datorează autorităților, acele autorități care s-au dovedit a fi neputincioase în luarea de ostateci de la Onești, ci mai degrabă faptului că, așa înapoiată cum e, România nu reprezintă cine știe ce țintă.

România e așa de sigură încât riști să fii jefuit în fața sediului Poliției și atunci când suni la 112 ești invitat să faci o sesizare care are toate șansele să rămână fără rezolvare. Tot de România sigură ține siguranța circulației pe drumurile publice. Ori, la cum se circulă la noi, numai despre România sigură nu se poate vorbi. Lipsurile din spitale au ucis mai mulți oameni decât atentatele, dar omorurile din sistemul sanitar nu sunt contabilizate atunci când se vorbește despre România sigură.

În România reală ai toate șansele să fii jefuit de față cu polițistul. Dacă își imaginează cineva că nu se poate mai rău, să ne amintim de cei doi bărbați morţi în condiții misterioase după ce au reclamat că fost bătuți de polițiștii de la Secția 16 din Capitală. Tot România sigură și aia.

România e atât de sigură, încât riști să fii schilodit de un descreierat care șofează deși nu are carnet, sau să fii ucis de medic sau de infecțiile din spital. Din punct de vedere sanitar, România e campioana asasinatelor. La Urgențe ești pus pe lista de așteptare ore întregi, eventual programat peste câteva luni sau trimis la privat. Medicii nu operează în zilele libere, așa că trebuie să aștepți. Plătești contribuții de mii de lei pentru servicii sanitare inexistente. După o viață de muncă, primești o pensie de mizerie. Da, domnule Orban, domnule Bode, și pensia decentă ține de România sigură.

Desigur, există și o Românie sigură. E România borfașilor pentru care legea e mai indulgentă decât cu cetățeanul onest. România bugetarilor de lux, a politicienilor corupți. Pe ei nu-i amenință niciun atentat; cum să pui în pericol viața celor care îți tolerează și-ți încurajează fărădelegile? E România în care sancțiune înseamnă să fii mutat de pe o funcție pe alta sau chiar lăsat în pace, așa cum au pățit șefii din Poliția băcăuană după masacrul din Onești. E România în care numirea lui Liviu Vasilescu ca director general la DGA reprezintă „încă un pas important în atingerea obiectivului asumat de a construi instituții puternice și eficiente”. Liviu Vasilescu, acel șef care a demisionat după scandalul negocierilor cu interlopii. E România în care poți fura miliarde fără să pățești nimic, România în care penalii și analfabeții funcționali sunt numiți în funcții publice, în timp ce specialiștii onești sunt trimiși în șomaj.

E România în care politicienii se simt în siguranță, în care viitorul lor e chiar mai luminos decât și-l imaginau înaintașii, România nemernicilor care-și dau legi cu dedicație și nu mai știu cum să parvină. Din păcate, noi trăim într-o altă Românie, una în care e sigură doar pentru cei care o fac nesigură.

 

 

Deja ai votat!