Că România este condusă fără noimă o știe și un copil de grădiniță. Degringolada se datorează, fără doar și poate, „evoluției” politicienilor, a puterii judecătorești și a serviciilor. Când este vorba de prima categorie, toată lumea este de acord că avem o clasă politică neperformantă, preocupată doar de buzunarul propriu și nicidecum de soarta poporului. Din 90 încoace, fel de fel de aventurieri politici s-au perindat pe la cârma țării aducându-ne pe noi, muritorii de rând în postura de a spune că nu se mai poate face nimic, că fosta, actuala sau viitoare clasă politică nu vrea, nu poate sau nu știe ce trebuie făcut. Și totuși, există o metodă de asanare a clasei politice! Eliminarea tuturor privilegiilor de care se bucură azi primarii, parlamentarii, consilierii, președinții de CJ sau alte sugative ale banului public! S-o luăm pe rând. De ce credeți că e bătaia asta încrâncenată, soră cu moartea, atunci când vine vorba de alegeri? Pentru bănuți și atât. Un primar, de exemplu, pe lângă salariul cuprins între 10 mii și 20 mii lei, se bucură, și încă destul de consistent, de o sumedenie de atenții și comisioane (numite parandărături sau zeciuieli) care le umplu pungile mari și borțoase. Apoi, orice achiziție, orice concesiune sau favor se lasă tot cu „infuzii” de capital. Dacă ați văzut sau ați auzit cumva în România de vreun primar care nu este bogat înseamnă ori că ați fost duși de nas cu o minciună gogonată ori că respectivul primar este la primul mandat, în primul an de domnie. Sunt de acord că un om cu o așa responsabilitate nu trebuie să fie sărac și să-și cârpească pantalonii în fund dar nici ce este pe la noi nu ține de domeniul normalului. Apoi, parlamentarii! Sumele reale pe care le papă lunar din buzunarul nostru, dacă ar fi să fie făcute publice, ar fluiera românașii noștri a pagubă și mirare o zi întreagă. Pe lângă indemnizațiile de aleși ai neamului, aceștia profită la maximum de oportunitățile oferite de investițiile bugetare, băgându-și firmele la înaintare sau, atunci când nu le au, înregistrând pe repede înainte o firmă cu profilul cerut în caietele de sarcini. Despre traficul intens de influență ce să mai spunem? Numirile de șefi, instalarea unor oameni în posturile cheie fac obiectul acestui trafic. Dacă lefurile și indemnizațiile din sistemul bugetar deci inclusiv din legislativ și executiv ar fi egale cu dublul sau triplul salariului minim pe economie, oare câți așa-ziși iubitori de politică s-ar mai zbate și ar mai evolua și declama în fața mulțimii prostite precum Cațavencu din Scrisoarea pierdută? Dacă li s-ar obtura accesul la banul public și li s-ar îngrădi posibilitățile de a numi și angaja pe funcții anumiți doritori donatori, câți așa-ziși oameni de bine s-ar mai băga în politică? Răspunsurile sunt foarte clare: nici un șmecher, niciun tupeist și niciun profitor nu ar mai cocheta cu politica! Dar atâta vreme cât ea reprezintă cel mai facil mod de îmbogățire, e limpede că vor trage ca musca la rahat toate categoriile pomenite mai sus. Fără privilegii umflate de care beneficiază în prezent probabil nici zece la sută dintre politicienii actuali nu s-ar mai regăsi în evidențele partidelor. Numai în România noastră frumoasă și darnică poți să devii milionar din politică ceea ce este, categoric un nonsens dacă e să privim imaginea economică de ansamblu a spațiului carpato-danubiano-pontic. Până și talpa politicii – aici am numit consilierii locali și județeni – sug și ei, măi frate de la buget de zici că au zece copii și îi așteaptă să vină acasă cu d-ale gurii, bătând cu lingura în geam. Pe lângă indemnizația pe care o iau lunar pentru două-trei ore de ședință, ei își completează veniturile din CA-uri sau din comisioanele generate de traficul de influență, ce-i drept la un nivel mai redus decât al parlamentarilor. Dacă indemnizația de consilier ar fi proporțională cu valoarea muncii acestora în CL sau CJ și dacă în cadrul CA-urilor ar fi numiți adevărații specialiști, atunci distinșilor consilieri chiar le-ar bate copiii cu lingura în geam în așteptarea cinei. Cert este că fără privilegiile amintite politrucii noștri s-ar apuca de orice altă activitate numai de politică, nu!Acest lucru nu ar fi deloc rău pentru cei mulți și nu ar fi nicidecum o catastrofă ci dimpotrivă! În acest mod s-ar putea deschide căi de acces la cârma comunității și pentru concetățenii bine intenționați, bine pregătiți care sunt capabili să pună mai presus de bani nobila misiune de a-și sluji semenii, stima și considerația lor fiind primordiale, leafa decentă trecând pe planul doi. Aparent, această situație pare vecină cu utopia. Din păcate sau din fericire, nu este așa. Se poate reveni la o normalitate cât de cât dar numai luând măsuri drastice. Eliminarea privilegiilor este prima măsură dar nu se va putea realiza decât atunci când mulțimea va năpădi cu furci și topoare peste sediile partidelor, ale primăriilor, CJ-urilor și la Palatului Parlamentului!De vorbă bună, s-a văzut, nu înțelege niciunul!
Privilegiile politicienilor și calea de eliminare a lor – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Botoșani
câțiva nori
20
°
C
20
°
19.4
°
66 %
1.4kmh
24 %
D
34
°
lun
34
°
mar
31
°
mie
28
°
J
27
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Un semn clar că şi pe trecere trebuie să fii cu ochii-n patru să n-o păţeşti.
EDITORIAL
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
EPIGRAMA ZILEI
La cât de mulți a arestat
Gânditu-m-am că s-ar putea
Să aibă ADN schimbat
În ... DNA!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...