Cu ce ne-am ales – Cătălin MORARU, redactor șef

„Ați numit patru administratori, nu ne-ați întrebat deloc dacă este bine sau nu. Ați numit patru persoane, două de la PSD și două de la ALDE nerespectând repartiția mandatelor pe partide, așa cum au ales botoșănenii”.
Fraza de mai sus a fost rostită de consilierul județean PNL Gabriel Alecsandru, în cea mai recentă ședință de consiliu județean, după ce PSD și ALDE au cucerit, la propriu, consiliul de administrație de la regia județeană de apă. Acum în CA sunt numai membri de la PSD și ALDE. Deci, încă un obiectiv politic îndeplinit.
Cum am mai spus, acesta este țelul suprem al politichiei de Botoșani. Să fie ai noștri pe funcții, să mănânce și gura lor o pâine. Restul nu mai contează, de luni de zile asistăm la bătălii jalnice pentru posturi de directori și membri în CA-uri sau în AGA la Botoșani, asta e tot, plus poze cu copiii pe pietonal postate pe Facebook, la orice aniversare amărâtă.
Singura problemă este că oamenii nu asta au votat. Au votat componența consiliilor locale, a consiliului județean, președintele și primarii din județ. Nimeni, absolut nimeni nu s-a dus la vot pentru a pune în funcții directori și membri în consilii de administrație la firmele de stat. O să sară în sus politicienii să spună că așa e legea, normal, au avut grijă să își facă legile cum le trebuie. Legea nu interzice asta, dar consideră că factorul politic e de bună credință și numește pe aceste funcții specialiști, oameni cu experiență.
Pentru că repet, nimeni, dar absolut nimeni nu a votat la alegeri componența CA de la NovaApaserv. Iar acesta e doar un exemplu, în fiecare companie de stat e la fel. Nimeni nu a votat ca în CA la regia de apă să fie un profesor de sport, un tinerel care a reușit în viață cu partidul, o cucoană care a plătit datoria de o sută de milioane de lei (vechi) la apă, după ce a aflat că o dăm la ziar, plus un alt cetățean de la ALDE, care e informatician.
Iar mai nou l-au numit și pe noul director în CA, singurul care mai știe cu ce se mănâncă ce e pe acolo, dar, ca să nu respire fără voie, i-au pus în coastă un consilier al managerului de la ALDE (ce dracu e nevoie de postul ăsta?).
Repet, situația nu e singulară. La fiecare instituție de stat, la orice companie de stat, au loc bătălii din astea. Căpușarea cu pile, nepoți, cumetri și lipitori de afișe, plus prostia în exces care populează sectorul de stat nu acționează doar ca o lipitoare, ca un parazit, ci deja începe să sufoce statul. Iar România arată ca o mașină ce vrea să înainteze cu pedala de frână apăsată la maxim.
Fără îndoială că factorul politic ia deciziile astea, unde persoane fără vreo competență ajung să conducă nu companii mărunte de județ, ci companii naționale, gen CFR. Rezultatele sunt aceleași, legate de performanță și rentabilitate, doar că la companiile naționale pierderile sunt proporțional mai mari.
Corupția, când nu ucide, pe stradă sau pe șosele, te face să stai în câmp, în tren, zece ore, te lasă fără apă în casă, fără lumină pe străzi, fără străzi reparate, fără școli și spitale, fără locuri de muncă și te pune să lupți cu o birocrație absolut de neînvins.
Însă, dacă nu alegem directorii, pe politicieni noi îi alegem. Pesediștii și l-au ales pe Dragnea președinte în urale și cu lacrimi în ochi. Liberalii din Botoșani l-au ales pe Șoptică șef din nou, după ce au pierdut împreună vreo patru tururi de alegeri. Dar asta să zicem că e viața de partid, nu ne interesează, deși nu e chiar așa.
Însă tot românii aleg primari care sunt în închisoare, care sunt condamnați pentru că au violat minore, parlamentari care nu fac și nu au făcut nimic etc.
Dacă la începuturile politicii post-decembriste ne plângeam de lipsa opțiunilor, acum nu mai e așa, este de unde alege, zicerea asta cu care ne tot păcălesc cum că „toți politicienii sunt la fel” este complet falsă. Nu sunt toți la fel, putem face diferența sau ar trebui să o putem face.
Însă fenomenul cel mai periculos este lipsa de orizont a schimbării, pierderea speranței, cu rezultate directe în migrație. Guvernanții spuneau acum ceva vreme despre două-trei sute de mii de români care trăiesc în Anglia. Zilele trecute au terminat englezii de făcut numărătoarea și a ieșit că 950.000 de români au depus actele ca să rămână definitiv în Marea Britanie după Brexit. Cam acesta e raportul real și în Spania, Germania, Italia, Franța sau aiurea. Cei plecați sunt extrem de mulți, mult mai mulți decât recunosc guvernanții, că e vorba de bani, de fapt. Dacă s-ar întoarce toți odată acasă, sistemul de stat ar claca, de abia face față la cei rămași.
Între timp, ce se întâmplă în România? Prin anii 90, Mircea Dinescu spunea că românii stau la cafenea și înjură guvernul, atât. Acum fac același lucru, tot cu cafeaua în față, dar pe internet. Și la fel de inutil ca în anii 90. Minunile tehnologiei, carevasăzică.
Iar între timp, politicienii ne spun că i-am votat ca să-și pună pilele pe funcții.

Deja ai votat!