Un om între oameni – Ciprian MITOCEANU, scriitor

S-au întâmplat multe în ultima vreme, foarte multe. Raportul ONU cu privire la schimbările climatice ar cam trebui să ne dea de gândit. Preşedintele Iohannis a postat pe pagina de socializare un mesaj anost. Nu mai contentesc laudele la adresa pompierilor români care au dat grecilor o mână de ajutor la stins incendii de pădure, de am ajuns să ne întrebăm dacă nu cumva e vorba de o greşeală; nu de alta, dar prin România se cam duc la intervenţii fără scară sau fără saltea. Un avion cu ţigări de contrabandă a fost capturat, dar nu de autorităţile din România, ci de ucraineni, silindu-l pe Lucian Bode să reia placa aia cu dormitul pe bancheta din spate. Retragerea americanilor din Afganistan a generat o criză gravă cu efecte mai mult sau mai puţin anticipabile. Cu ocazia asta, românii au căzut pe locul trei în clasamentul celor care fug din ţară.

S-au întâmplat multe şi grave, însă toate la un loc nu prea impresionează, deoarece premierul Câţu a reuşit să comită un paravan mediatic ce pare să nu se mai sfârşească. La început a fost preţul pâinii. Despre care premierul nu ştie mare lucru, pentru că nu serveşte aşa ceva. Cei care s-au grăbit să-l compare cu Maria Antoaneta (în condiţiile în care e discutabil că aceasta ar fi lansat celebra vorbă de duh cu cozonacul), nu şi-au imaginat că se poate mai rău. Ba se poate, vorba optimistului… Pentru că a fost făcută publică informaţia conform căreia actualul premier a comis-o grav de tot prin America. Atât de grav încât, deşi nu e ştie preţul pâinii, e capabil să ne spună preţul la vreo şapte-opt beri de peste ocean. Mai multe nu poate duce, pentru că dacă ducea… Poate ne spunea preţul la vreo zece, douăzeci.

Şi a început să o scalde. Ba că a fost vorba de o contravenţie; nimic spectaculos sau de care să-i fie ruşine, ba că nu-şi aduce aminte dacă a fost încătuşat sau nu. Veştile nasoale nu s-au oprit aici, că de-aia nu mai pot trata televiziunile de partid criza din Afganistan. La vreo şase ani după ce a plecat din SUA, numitul Florin Vasile Cîţu a fost chemat în judecată pentru o datorie neplătită. Un fleac; aproape şapte mii de dolari. Cu toţii ştim că prin 2008 dolarul se devalorizase într-un asemenea hal încât vreo şapte mii era genul de sumă cu care plăteai bacşişul la chelner; e aşa de uşor să uiţi de o asemenea datorie. Cîţu nu mai ştie, nu crede, o să se intereseze.

Lăsând gluma la o parte, prin 2006, şase mii şi ceva de dolari însemnau bani adevăraţi şi pentru un american, nu pentru un român plătit în medie cu vreo sută de dolari lunar. Nu poţi uita de aşa ceva decât dacă eşti nanab. Când jonglezi cu milioane e simplu să treci cu vederea câteva mii. Pe de altă parte, milionarii nu fac credite, astfel că plauzibilă rămâne doar varianta nesimţirii. Mda, ştia că o să plece din State, ştia că mai durează ceva până se vor declanşa ceva proceduri împotriva lui, hai să profităm de clipă şi să dăm o ţeapă să-i meargă vestea peste vreo zece ani şi mai bine de acum încolo.

Liberali de frunte s-au repezit să-i ia apărarea premierului, cei mai mulţi din dorinţa de a se face remarcaţi şi eventual răsplătiţi pe viitor. Asta pentru că au venit cu scuze ieftine, care mai degrabă l-au umplut de ridicol pe Cîţu decât au reuşit să-l spele de păcate. Genii ca Alina Gorghiu şi Rareş Bogdan au încercat să ne culpabilizeze pe toţi. Ce, voi nu aţi făcut tâmpenii când eraţi tineri? Nu aţi condus parfumaţi? Mai nou – voi nu aţi dat ţeapă la bancă? Hai, recunoaşteţi că vă bucuraţi de fiecare dată când auziţi că o bancă a încasat-o… Cine iubeşte băncile? Câţi dintre voi nu v-aţi dori în locul lui Cîţu, să luaţi bani din bancă şi să nu-i daţi înapoi. Că şi aşa băncile sunt conduse de nişte hoţi…

Se încearcă umanizarea lui Cîţu prin culpabilizarea tuturor oamenilor cinstiţi. Greu de crezut, dar mai există şi aşa ceva. Şi voi mai beţi înainte de a vă urca la volan, şi voi visaţi să ţepuiţi bănci… Cîţu e om, ca noi toţi, nu are rost să-l arătăm cu degetul pentru nişte păcate din tinereţe, păcate de care suntem cu toţii vinovaţi. Şi oricum a fost reabilitat după faza cu drojdeala la volan; au trecut douăzeci de ani, ca la Dumas. Îl mai ţineţi minte pe Băsescu care a ieşit din crâşmă şi s-a urcat la volan de faţă cu ziariştii? Sau când se ducea la televiziuni să ne înveţe cum să tragem la măsea? „Asta e deosebirea dintre un om care știe să bea whiskey și unul care bea ca prostul!” – Băsescu (2009). Pe el de ce nu l-aţi pus la zid? Vă legaţi de Cîţu care e reabilitat? Şi nu a furat bani, e doar dator, nu i-a dat înapoi, dar nu i-a furat. Ca să vezi… Deci ăla căruia i-am împrumutat bani acum două decenii mi-e doar dator, nu e genul de hoţ nesimţit care-mi râde în nas şi-mi spune că nu am ce să-i fac…

Ditamai tămbălăul mediatic de spălare-murdărire la premier – depinde de interes. Însă, pe noi, cei de rând, ar trebui să ne intereseze faptul că tot ceea ce constituie caracterul unui om e trădat de modul de acţiune. Cîţu s-a urcat băut la volan, deşi ştia ce riscă. Nu era un student teribilist; la vârsta lui de atunci, mulţi au familie. Prins de poliţie a mers pe intimidare şi, iniţial, nu a recunoscut nimic. A revenit la sentimente mai bune după ce americanii i-au arătat cam ce-l aşteaptă dacă insistă ca prostul în direcţia nepotrivită, iar asta ne indică faptul că poliţia avea un dosar foarte solid. A trecut la milogeală – mi-am vândut maşina, un an am mers pe jos – deşi permisul i-a fost suspendat pentru un an, ceea ce nu e tot aia cu „am rămas pieton pentru că nu mai aveam bani”. A ţepuit o bancă pe principiul „după mine potopul”, ştiind că nu riscă mare lucru. Faptul că o anumită instanţă i-a închis dosarul nu-l face mai cinstit; pur şi simplu americanii au concluzionat că e cam mare riscul să nu recupereze banii. Prin urmare, Cîţu nu e nici responsabil şi nici cinstit. Să nu ignorăm faptul că minte cum respiră. Dar cică e român de-al nostru. Ca un anume Carol al II-lea, considerat „un adevărat român fiindcă înjură, bea şi face datorii.” Se pare că numitul Cîţu e doar la o înjurătură distanţă de român adevărat.

 

 

 

 

Deja ai votat!