Strategiile școlii de partid liberale – Dumitru MONACU, scriitor

Dintotdeauna și oriunde în lume, școala a fost și este percepută ca instituția ce ne pregătește aproape din toate punctele de vedere pentru viață. Am spus „aproape” pentru că asistăm chiar în aceste zile la dezbateri și dueluri verbale încrâncenate legate de oportunitatea introducerii educației sexuale în școli. Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce părere am despre acest sensibil subiect, aș răspunde fără ezitare că da, e nevoie de educație sexuală, deoarece e timpul ca și profesorii să afle de la elevi noutățile în domeniu! Lăsând gluma la o parte, revenim la analiza subiectului „școală”, dar nu la forma arhiconsacrată, ci la noile direcții către care templele cunoașterii au fost împinse de păgubitorul virus al perioadei moderne, politica. Dacă prima direcție, respectiv alegerea lăcașelor de învățătură ca loc de desfășurare a scrutinelor electorale este cumva inofensivă pentru profesori, copii sau părinți, cea de-a doua este scandalos de periculoasă pentru triada amintită mai sus. Este vorba de modalitatea de alegere, numire sau poate chiar impunere a conducătorilor acestor instituții care, de când cu politizarea excesivă a instituțiilor statului, a devenit un fel de valută forte sau monedă de schimb universală pentru liderii politici locali. Cum sarabanda schimbărilor de directori începe imediat ce s-a uscat tușul de pe buletinele de vot, scrutinul electoral a devenit în timp borna care delimitează influența unui partid sau altul în unitățile de învățământ. Cu o oarecare întârziere determinată de alegerile interne din filiala județeană a PNL, dar și de faptul că la guvernare este și USR (de PLUS nu mai scriu nimic, pentru că la noi în județ acest partid este un fel de trei în unu, adică Magda Oleniuc e și lider și subprefect și membru!), iată că și la Botoșani s-a purces la schimbarea a zeci directori și directori adjuncți. Despre motivul oficial al schimbărilor nu voi spune nimic, pentru că este un fel de pospăială menită a acoperi adevăratul scop, și anume „colorarea” în galben a școlilor. Pe de altă parte, e limpede că toți acești directori schimbați au cochetat mai pronunțat sau mai voalat cu PSD, ce-i drept mai mult pe sub masă, pentru a induce lumea în eroare și pentru a-și crea o „miniaureolă” de profesioniști în ale administrației și managementului. Fără îndoială că printre ei erau într-adevăr și excelenți profesioniști, numai că singura condiție de a-și păstra funcția era să pupe, ori de câte ori li se cerea, ghiulul roșu, ceea ce s-a și întâmplat cu marea majoritate dintre ei. Cum inspectorul școlar general Daniel Botezatu se pare că ezita în unele cazuri să taie în carne vie, a fost înscăunată pe tronul învățământului botoșănean Ada Macovei, cea care, probabil, l-a asigurat pe Costel Șoptică de faptul că va duce la îndeplinire orice ordin politic și va „asana” orice teritoriu școlar roșu la culoare. Printre deciziile radicale ale Adei Macovei, demiterea Mihaelei Huncă de la șefia Palatului Copiilor a părut, în prima fază, aproape de neînțeles, dacă privim un pic la componența și configurația Consiliului Local Botoșani, acolo unde reprezentantul partidului Pro România și apropiat al președintelui Huncă, respectiv Constantin Liviu Toma, hotărăște în ce parte se înclină balanța votului. Asta la prima vedere. Analizând în profunzime decizia proaspetei şefe a IŞJ, vom ajunge la niște concluzii de-a dreptul halucinante, pentru că exact politicul a determinat această schimbare. Aparent e o eroare politică, dar realitatea este cu totul alta. După cum mulți dintre concitadinii noștri știu, președinția organizației municipale a PNL a fost câștigată, la mare luptă, de către senatorul Vasile Cristian Achiței, provenit din PDL și devenit adversar de moarte al liderului Șoptică. Cum Primăria și Consiliul Local ale municipiului sunt „obiectele muncii” pentru organizația municipală, e limpede că intenția vădită în acest caz de schimbare politică este punerea de bețe în roate, zahăr în rezervor sau dulceață în șoșonii lui Achiței și a colaboratorilor lui de la municipiu, percepuți aproape toți ca fiind susținători ai fostului primar Cătălin Mugurel Flutur. Pentru actuala conducere a liberalilor, faptul că se pierde fragila majoritate politică din Consiliul Local este un rău mult prea mic comparativ cu compromiterea și „legarea” de mâini și de picioare a consilierilor comandați (încă!) de Flutur. Revenind la Daniel Botezatu, cu siguranță acesta nu ar fi demis-o pe Mihaela Huncă, fapt care, iată, i-a adus ejectarea din fotoliul de inspector general școlar. Dar a sărit Ada pedelista și i-a spus șefului: „Eu sunt omul de care aveți nevoie!” Bineînțeles că toate aceste deducții nu au ca suport dovezi scrise, mărturii, fotografii sau filmulețe făcute la chiolhanuri pe timp de seară, ci doar banala logică, metehnele arhiștiute ale politicienilor români, dar și metodele lor total lipsite de principii atunci când interesul personal sau de grup primează în dauna celui obștesc sau de partid. Toate aceste mișcări mai mult sau mai puțin ciudate de pe frontul școlar sunt numite de către politicieni drept „strategii”, în timp ce noi, oamenii de rând, le spunem mai pe șleau și mai la obiect: „preacurvii”!

Deja ai votat!