Gyere ide, PSD! – Ciprian MITOCEANU, scriitor

Mda, cine ar fi crezut asta? După ce ani întregi a tot dat vina pe PSD pentru dezastrul din țară, președintele va avea în sfârșit „Guvernul meu” în formula ceva mai flexibilă a „Guvernului nostru”. Liberalii au cam încasat-o din toate părțile și echipa câștigătoare a ajuns să cerșească „măcar un minister cu bani”, așa cum a transpirat în presă. Iar milogul de serviciu este nimeni altul decât Rareș Bogdan; da, chiar acel Rareș Bogdan care dădea cu PSD de pământ și elimina pensiile speciale. Câștigătorul alegerilor interne din PNL, Florin Cîțu, nici măcar nu a mai făcut parte din echipa de negocieri. Halal câștigător…

Așa e în politică. Când interesul național o cere, sacrifici ce e de sacrificat să-ți meargă bine. Principii și doctrine politice? Există doar în campaniile electorale, când fiecare gașcă de interese speră să fie votată de suficienți fraieri încât să nu mai fie pusă în situația de a face și altora parte dreaptă din ciolanul bugetului de stat.

Dacă aleșii nu pot guverna singuri nu e problemă. Merg pe compromis. E mai bine să ai doar o bucată de ciolan decât să-i privești pe alții cum se îmbuibă. Prin urmare, revenirea USL n-ar trebui să ne surprindă. Chiar după alegeri au curs previziunile privind refacerea alianței și singura nelămurire e de ce a durat atât? Mai ales că unele manevre indică faptul că au existat  ceva înțelegeri anterioare alegerilor. Altfel nu se explică de ce PSD i-a oferit lui Iohannis președinția pe tavă. Popularitatea individului era în cădere liberă și orice candidat susținut de PSD l-ar fi trimis la casele sale. Orice candidat, mai puțin Neconflilctuala. Chiar au fost cei de la PSD atât de naivi încât să creadă că Dăncilă îl poate învinge pe Iohannis? Manevrele PSD pe scena politică demonstrează că au strategi destul de inteligenți, spre deosebire de liberali, care s-au dat peste cap să împlinească voia celui dintâi turist al țării. De ce i-au pus pesediștii pe români în situația de a alege răul cel mic în persoana numitului Iohannis când acesta, prin comparație cu oricine altcineva, mai puțin Dăncilă, era răul mai mare?

Pentru moment PNL e pus în situația de a juca rolul capului mai mic al balaurului bicefal. Acel cap care nu va avea prea multe de spus sau de primit, dar în timp va deconta toate prostiile capului mai mare. Ura și disprețul românilor față de pretinsul partid istoric e chiar mai mare decât în perioada dragă lui Iliescu, când cine nu era fesenist era considerat trădător de țară. Iar asta e, în mare parte, opera lui Iohannis care, ignorând strategiile politice elementare, i-a forțat pe liberali să preia guvernarea cu un an înainte de alegeri, ceea ce a dus la risipirea simpatiei populare pe care PNL o adunase cu un discurs frumos, dar care nu obliga la nimic. Băieții erau în opoziție… Ceea ce a urmat știm cu toții. Guvernarea Orban a prăbușit PNL în sondaje, iar la alegeri PSD a revenit pe cai mari. Nu ar fi reușit fără sprijinul PNL, dar singurul liberal câștigător a fost președintele Iohannis, care și-a prelungit șederea la Cotroceni.

A sacrificat Iohannis PNL-ul pentru interesul personal? Faptele vorbesc. Vorbe, nu fapte, nu-i așa? Intervențiile lui în partid, sprijinul fățiș pentru Cîțu, devenit unul dintre cei mai detestați premieri, au dus la căderea Guvernului și la prăbușirea PNL în preferințele românilor. Dacă zilele acestea ar avea loc alegeri, e posibil ca PNL să nu depășească pragul electoral. Și popularitatea președintelui e la pământ, dar pe Iohannis nu-l interesează; oricum a primit ce și-a dorit, și anume al doilea mandat. Umblă vorbe că s-a înțeles cu PSD să modifice Constituția astfel încât să trăim în republică parlamentară, iar el să fie premier.

De la „Jó napot kivánok” la „Gyere ide” PSD (Vino aici PSD) n-a fost decât un pas. Unul despre care nu se va scrie nicio carte. Deși pe bune că ar merita scrisă. Și citită…

 

 

Deja ai votat!