Legea Femeii – Dumitru MONACU, scriitor

Mă încăpățânez să susțin o teorie nu prea agreată de către purtătorii de pantaloni și mustăți: cred că este necesară o lege a proporționalității sexelor în procesele electorale! Că de bună voie nu se vor da niciodată la o parte din politică masculii așa-ziși alfa. Ăia unși cu toate alifiile, plini de sine și de vicii, penali sau aproape. La fiecare scrutin electoral ei își dau jos hainele de lup și fac frumos în fața noastră îmbrăcați în blănițe de miel în care regăsim înghesuite emfaza, tupeul, „inteligența nativă”, „școala veți”, aroganța și, bineînțeles, burta – simbol evident al bunăstării materiale și al lipsei simțului de măsură! Este inadmisibil ca aproape 51 la sută din populația țării să fie reprezentată de câteva procente lăsate libere de bărbați doar pentru a-și demonstra lor în primul rând că nu sunt misogini. Bărbați care au uitat că trăim în secolul 21 și că femeia nu trebuie să aibă drepturi doar la aspirator, cratiță și copii. Pentru că aceste … „drepturi” se traduc în lumea masculină prin meciul de la TV sau stadion, berea cu băieții sau sfânta curvă de politică. Și asta, ca să nu mai vorbim de simțul datoriei mult mai dezvoltat la femei decât la bărbați, de prudența lor în tot ce fac, de – vorba unuia, ajuns mare de tot! – puterea lucrului bine făcut de o femeie! De obicei fără cusur, fără compromisuri! Mă uit la scena politică botoșăneană și constat că adevăratele acțiuni civice (electorale sau nu!) sunt susținute și puse în practică de femei, în timp ce bărbații, la șpriț sau la curve, fac și desfac strategii și scenarii, bătându-se satisfăcuți cu mâna pe burtă ce deștepți sunt ei, în timp ce adevărata povară a muncii de partid cade tot pe umerii fragili ai femeilor. Și ca să nu vorbesc la general, vă dau și câteva exemple concrete de femei care, implicate și devotate, încearcă să scoată cât de cât din mocirlă politica cea desăvârșită de marii noștri bărbați politici: Doina Federovici, Sânziana Secrieru, Raluca Curelariu, Cătălina Lupașcu, Alexandra Huțu sau Ada Macovei. De ce așa puține? Pentru că nu au pur și simplu loc pe piața politică din cauza bărbaților! Dacă la PSD există o oarecare predispoziție în a promova femeile, la PNL misoginismul se pare că e acasă la el. Nici pe listele parlamentare, nici pe cele pentru consilii și nici pe posturile cheie nu prea s-au regăsit la alegerile trecute nume de doamne sau domnișoare, cu o singură excepție: Aneta Gireadă, soția primarului din Mihai Eminescu, care pare a fi (dacă e să luăm în calcul posturile în care a fost și va fi numită!) exponentul segmentului feminin liberal. Din păcate, e mult prea puțin pentru un partid care se vrea și mare, și modern, și european. Despre femeile din AUR nu voi spune nimic în aceste rânduri, din două motive: la nivel central imaginea feminină din AUR este asimilată cu Șoșoacă, iar la nivel local chiar nu am auzit vreun nume care să reprezinte cât de cât partidul lui Simion and Co. Din aceste motive, dacă aș fi parlamentar aș iniția o lege care să prevadă ca nicio listă electorală să nu conțină mai puțin de 30% femei. Doar așa am mai putea scăpa de fătălăii care, sprijinindu-se de portofel, obrăznicie și tupeu, ocupă abuziv și fără noimă locurile din consilii, agenții, ministere și Parlament. Iar culmea culmilor este că treaba efectivă de acolo, din locurile alea călduțe și bine plătite, este făcută de cele mai multe ori tot de femei. Din moment ce într-un alt domeniu la fel de putregăios și corupt (fotbalul!) funcționează legea jucătorului sub 21 de ani, de ce n-ar fi și în politică legea … femeii? Sunt sigur că nu am avea decât de câștigat dacă așa ceva s-ar materializa în practica politică. Și ca să rezum totul într-o frază, vă voi adresa, doamnelor și domnișoarelor, o banală întrebare, de Ziua Femeii: v-ați gândit vreodată că puteți schimba la 180 de grade lumea cu cele 51 la sută dintre voturile domniilor voastre? La mulți ani!