În vremuri de Covid, mulți dintre trăitorii pe aceste meleaguri au concluzionat că mai rău nu se poate. Mda, mare năpastă pe capul românului să fie pus în situația de a respecta niște reguli, de a purta mască și, mai ales, de unde și până unde prostia asta cu spălatul pe mâini? Da, asta chiar că a durut…
Din păcate, zilele acestea ni s-a dovedit cu prisosință că se poate și mai rău, așa că ridicarea restricțiilor, anunțată cu mare rânjet de președintele turist, i-a cam lăsat indiferenți pe români. A, da? Se ridică restricțiile? Și așa nu se înghesuiau prea mulți să le respecte. Însă peste graniță e război și asta da, e o veste foarte proastă. Și, din păcate, la orizont se îngrămădesc nori tot mai negri, iar orizontul e foarte apropiat. Prin urmare, e loc de mult mai rău…
Asta nu înseamnă că toată lumea are de pierdut, ba dimpotrivă. Profitori există, iar cei mai mulți sunt bine ancorați în realitatea politică. Premierul Ciucă a anunțat că România a cheltuit până acum peste 50 de milioane de lei cu refugiații, însă banii vor fi decontați de la Bruxelles. Cu alte cuvinte, dormiți liniștiți, statul are grijă de banii dumneavoastră și va avea în continuare, deoarece are de gând să mai cheltuie. Cum anume s-au cheltuit? Așa cum se cheltuie în România banii pentru calamități. Se alocă resurse imense, dar amărâții sunt abandonați în grija voluntarilor. Așa au apărut averi pe care nimeni nu le poate justifica, dar deocamdată nimeni nu cere socoteală. Acum ceva timp am depus o sesizare la o instituție. Mi s-a răspuns că mai durează pentru că, vedeți dumneavoastră, Covidul… Noi luptăm cu pandemia și dumneavoastră vă arde de reclamații?
Acum e război la vecini și suntem asaltați de refugiați. Prin urmare, avem alte urgențe. Și urgențele sunt doar ale lor. Cheltuim pe hârtie și facem apel la cetățeanul de rând să doneze. Și nu numai asta. La sfârșitul lunii ianuarie, Tribunalul București trebuia să ia o decizie cu privire la trimiterea în judecată a numitului Raed Arafat. Nu mare lucru; în plină isterie Covid individul a achiziționat echipamente medicale la prețuri umflate. Prejudiciul? Vreo trei sute de milioane de lei. Cam vreo cincisprezece lei pe cap de trăitor în România. Și asta dintr-un singur tun. Am tot căutat să aflu dacă au aprobat trimiterea în judecată sau l-au făcut scăpat? Făcut scăpat… E război, e criză, cum să ne lipsim de un om atât de valoros ca Arafat?
Evident, pe fondul noii crize, o mulțime de șmecheri vor scăpa de rigorile legii. Anul acesta sunt așteptate verdicte în dosare grele, dar e criză și noi vrem oameni după gratii? De asta ne arde acum? Chiar nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru? Vedem, dar n-ar trebui să ignorăm ce se întâmplă cu ai noștri care, iată, nu doar că scapă basma curată, dar mai fac și parale pe nenorocirea altuia. Și mai vor și imagine…
Președintele a făcut și el un efort și s-a deplasat la vama Siret, unde a fost primit cu placajul galben, că de covor roșu nici vorbă. Nu era apa suficient de înaltă să-l poată plimba cu barca, așa cum au procedat cu Ponta și Dragnea. Raed Arafat ținea aproape, deși într-o țară normală ar fi fost acum pus la păstrare și în situația de a oferi explicații. Liberalii de vază din județul învecinat ajută la descărcat ajutoare și fac ceaiuri la refugiați, având grijă ca orice mișcare să le fie distribuită pe rețelele de socializare. Dacă nu era Facebook, oare erau tot așa de implicați și de prezenți la fața locului? Emil Boc a schimbat steagurile în Cluj. E mai ieftin decât să facă ceva care să ajute cu adevărat, dar omul vrea imagine de imagine, dacă se poate și peste hotare. SRI și Poliția vor mai multe puteri când vine vorba de interceptat convorbiri, însă asta să se facă pe banii furnizorilor de telefonie, internet și găzduire.
Cu alte cuvinte, e din nou vorba despre ei și ai lor, despre noi niciun cuvânt. Ca pe vremea Odiosului, ne merge bine, dar doar la nivel de reprezentanți.
