Presa, punguța cu doi bani și nătărăii – Dumitru MONACU, scriitor

Faptul că în mass media botoșăneană există câțiva trepăduși ce fac frumos în fața unor politicieni care din când în când le strecoară hoțește în buzunar niște bancnote mototolite de culoare albastră nu ar trebui să ne mire, din moment ce întreaga societate românească este contaminată de astfel de practici. Deranjantă este atitudinea „donatorilor”, care trăiesc senzația că, aruncând în flămândul jurnalist cu mărunțișul rămas de la achitarea locului de parcare, pot demonstra proștilor care îi votează că adevărul este cel propovăduit de ei. Avem de-a face cu o situație de-a dreptul absurdă și hilară ce îmi aduce aminte de bărbatul care își surprinde femeia cu un altul în dormitor, dar este pus urgent la punct de către consoarta autoritară atunci când solicită niște explicații: „Gigele, tu crezi ce vezi sau ce-ți spun eu?” Cam pe acest tipar se înscrie și filozofia politicienilor atunci când doresc să-și expună „realizările” în spațiul public. Chiar dacă pe lângă banii negri despre care vorbeam există și niște fonduri la vedere, distribuirea oficială a acestora pe piață nu se face decât într-un singur scop: cetățeanul trebuie să creadă ce se spune și nu ce vede el zi de zi în jurul lui. Și uite-așa, cu niște sume de bani modice, unii primari sau parlamentari fac din cei câțiva „jurnaliști la stăpân” hârtia igienică sau preșul cu care sau de care se șterg atunci când vor să arate bine în fața prostimii. Există o vorbă că oricine sau orice e de vânzare, depinde prețul. Ei bine, în cazul de față chiar s-au întâlnit hoții cu proștii, întrucât sumele vehiculate lunar de către politicieni pentru mass media, oficial sau la negru, sunt de-a dreptul ridicole și sunt acordate după cum „vrea” mușchii și interesele lor. Dacă primărașul X sau parlamentarul Y ar scoate de pe cardul personal o sumă de bani și ar achita în acest mod aparițiile din presă, nu ar fi nimic condamnabil. Deranjant, de fapt ar trebui să fie ilegal, ce s-o mai dăm cotită, este faptul că banii utilizați de către politicieni în astfel de cazuri, sunt bani publici. Că sunt puțini în comparație cu alte sume manevrate de către aleși, e o fațetă a problemei care nu are importanță. Orice leuț din banul public ar trebui cheltuit eficient și corect. Am folosit mai sus diminutivul „primăraș” întrucât mi-am adus aminte de modul în care, în urmă cu mulți ani, Florin Țurcanu îi numea pe șefii deconcentratelor: „directorași”. Nu conta că unii erau doldora de carte sau de ani, pentru el erau „directorași”. Dacă vă întrebați unde e legătura cu tema editorialului de față, răspunsul e simplu: la … Ipotești, adică acolo unde fostul lider al PNL îl ajută pe edilul Gireadă să ridice pe culmi de neatins nivelul de trai al locuitorilor comunei. Faptul că Paula Herlo și colegii ei de la ProTV n-au văzut realitatea din comuna luată pe persoană fizică de familia Gireadă așa cum o prezintă cei câțiva „jurnaliști la stăpân” autohtoni, l-au determinat pe primarul Verginel să finanțeze „decât” pe cei care scriu de bine, mai ales că banii necesari sunt și puțini și nici nu sunt din buzunarul lui. Pe aceeași coordonată se înscriu și contractele cu presa pe care mai multe instituții le derulează de un timp încoace. Nu contează că publicația aleasă este de nișă, că are șapte cititori sau că nu a auzit aproape niciun botoșănean de ea. Nu! Singurul criteriu de selecție constă în faptul că „jurnalistul la stăpân” respectă contractul nescris, adică nu folosește absolut deloc în text critica, ci numai lauda. Și astfel, cu bani extrem de puțini, politicienii își ating (cred ei!) scopul: acela de a face ca lumea să creadă ce vor ei și nu ce vede ea. Bucuria lor e nețărmurită atunci când văd că materialul de presă comandat s-a lipit de creierele lucioase ale unor „Gigei”, întrucât există din nefericire o mulțime de nătărăi care le cântă în strună. De altfel, tandemul „jurnalist la stăpân” și nătărăi creduli este unul dintre pilonii pe care politicienii își construiesc podul către putere. Un pod în care investesc sume derizorii dar care, odată construit, le aduce purcoiul de bani pentru care de altfel s-au apucat de politică…