Pe măsură ce criza se adâncește, crește și disperarea politicienilor, care văd că sacul s-a golit și nu mai este nimeni dispus să dea cu împrumut. O firmă privată administrată astfel ar fi dat faliment de multă vreme, însă statul român rezistă. Rezistă pentru că, spre deosebire de firma privată care trebuie să facă afaceri și tranzacții pe bune pentru a prospera, statul găsește tot timpul bani în buzunarele cetățenilor. Totul e să știi cum să-i scoți de acolo și să-i transferi la bugetul de stat. Și, din păcate, ai noștri guvernanți se pricep foarte bine la asta. Însă, cum spuneam, e din ce în ce mai rău și, dacă statul a inventat metode de spoliat cetățeanul care i-ar face invidioși până și pe fanarioți, partea proastă e că nu prea mai există muritori pe care să le aplice. Tot mai mulți români aleg calea străinătății. Nici din Ucraina și Siria nu se fuge așa cum se fuge din România. Și la noi e pace… Ce băjenie ne-ar apuca dacă vremurile ar deveni și mai tulburi decât acum? N-am suficientă imaginație să-mi dau cu părerea despre așa ceva.
Mda, e cam greu să guvernezi o țară în care pălmașii sunt mai puțini decât șefii. Prin urmare, trebuie făcut ceva. Și s-a lansat campania aia cu românii sclavi la străini. Cum să pleci, domnule, din țara ta, și să fii de bună voie sclav la străini? Că de asta ne-au primit în Uniune, să aibă sclavi ieftini, nu pentru că le-a păsat vreodată de România și de români.
Am sperat că românii se vor simți jigniți de comparația cu sclavii și vor reacționa cel puțin la fel de vehement cum au făcut-o în cazul Buhnici. Asta pentru că treaba asta cu sclavii n-a fost și nu este întâmplătoare, o tâmpenie aruncată în viral la beție sau într-un moment de lipsă de inspirație. Se insistă pe ea, tema românilor care sunt sclavi la străini este reluată la ceva intervale de timp de către politicieni sau mai degrabă de către anturajul acestora; în cazul în care ceva iese rău, să nu poată fi acuzați de discriminare sau altceva care să le dăuneze la carieră.
Totuși, tema este reluată obsesiv. Suspect chiar. Din când în când vine câte un deștept care sugerează că absolvenții de liceu și facultate n-ar trebui lăsați să plece până nu muncesc un anumit număr de ani în țară. Așa, să-și plătească datoria față de țară… Că statul a investit în educarea lor și uite-i cum se duc să fie sclavi la străini.
Mai nou, românii care și-au făcut un rost în afară sunt momiți în țară cu promisiuni demagogice. Li se oferă facilități și scutiri de impozite dacă își investesc banii în țară. Ca să vezi… Sclavii au bani?! Și încă suficienți cât să poată demara afaceri pe care statul român să le ocrotească și să le sufle la rădăcină până se dezvoltă de să nu mai încapă în țară? De ce, oameni buni, nu ocrotește statul afacerile cetățenilor care se încăpățânează să trăiască în țară? De ce statul își bate joc de munca lor și îi supraimpozitează pe cei care muncesc în țară? Iar un asemenea stat are pretenția că poate să-i ajute pe cei care revin acasă…
De fapt, sclavii nu sunt românii plecați în afară, ci cei care au rămas în țară și suportă spolierea asta sălbatică la care îi supune statul român. Când muncești în țara ta doar pentru mâncare și un acoperiș deasupra capului, așa cum muncesc cei mai mulți dintre români, când nu primești nimic pentru contribuțiile la stat ești sclav. Când ți se oprește mai bine de jumătate de salariu pentru bugetul statului și nu ai parte de infrastructură ești sclav. Când dai mii de lei la bugetul sănătății, dar ministerul nu a construit un spital… da, ești sclav. Asta însemna să fii sclav în antichitate, să muncești doar pentru mâncare și un acoperiș. Cam pentru asta muncim și noi, nu credeți? Statului nu-i pasă de pălmași decât cât timp dau bani. De asta nu avem spitale. În trecut, sclavii neputincioși erau sugrumați. Azi statul nu le face spitale, ceea ce e chiar mai cinic. Vreți ca românii să revină în țară? Tratați-i ca oameni, nu ca pe unelte vorbitoare. Și, poate, o să fie bine…
