Ceea ce se întâmplă în această perioadă în România nu numai că depășește puterea de înțelegere a multor oameni cu scaun la cap, dar frizează efectiv absurdul. Astfel, pe fondul înghețării veniturilor salariale, inflația bâjbâie prin preajma cifrei 10, prețurile au luat-o razna, epidemia e în floare, iar războiul e taman după gard. În mod normal ar fi trebuit să vedem oameni îngrijorați pe stradă, magazinele ar fi trebuit să fie pe post de muzeu (intri, privești și ieși!), concediile de odihnă să reprezinte un vis ultra îndrăzneț, iar principala preocupare a conaționalilor noștri să fie economisirea oricărui bănuț, întrucât prețurile carburanților, al energiei, dar și al alimentelor, materialelor de construcții sau al medicamentelor au urcat mai sus de unde se avântă vulturii, ca să parafrazez celebra carte a lui Alistair MacLean. Dacă e să analizăm și după fapte și după vorbe, cam așa s-ar prezenta situația. Toată lumea se lamentează și se văicărește de dezastrul economic, toată lumea înjură guvernul, UE, SUA, pe Putin sau pe Zelenski, nimeni, dar absolut nimeni nefiind mulțumit de situația în care se află. Și totuși, cu toate aceste năpaste abătute pe capul românilor, la benzinării este coadă ca la moară, circulația prin municipiu fiind adeseori blocată din cauza numărului extrem de mare de participanți la traficul auto, la hypermarket-uri auzi din zece în zece minute: „Deschidem casa «enșpe» pentru dumneavoastră” datorită puzderiei de clienți, ba mai mult, cărucioarele, sărmanele, se cocoșează sub greutatea baxurilor cu băuturi sau a caserolelor cu fel de fel de cărnuri. La depozitele de materiale de construcții și acolo e puhoi de lume de parcă s-ar da gratis cimentul și varul lavabil. Iar pe lângă aceste „activități” de … chiverniseală, botoșăneanul nostru, ca mai tot românul, sparge o mie, două de euro în concediile pe care și le petrece ori la mare în țară, ori în Grecia, Bulgaria sau Turcia. Evident că aici mă refer la cetățenii de rând și nu la bogătașii care servesc Maldive, Bali, Zanzibar sau alte destinații turistice exotice. În plus, pensiunile din Bucovina, de pe Valea Prahovei sau de prin alte ținuturi pitorești ale patriei sunt pline ochi și rezervate cu mult timp înainte. Ba mai mult, dacă te prinde noaptea în deplasare și nu ai rezervare la vreun hotel, riști să dormi pe banca din parc! Mare mi-a fost mirarea să aud că la o terasă din buricul târgului nostru, în weekend sunt rezervate absolut toate mesele. De asemeni, în Piața Centrală, în Piața Viilor sau la Uvertura Mall, botoșănenii noștri efectiv se calcă pe picioare la cumpărături. Și atunci, îmi pun niște întrebări de bun simț: de ce se văicărește lumea? Ce ar vrea să mai facă? Să meargă în Cosmos precum Elon Musk? Să-și cumpere mașini ca ale lui Țiriac? Să aibă în proprietate iahturi precum magnații ruși? Încercând să găsesc un răspuns la aceste…existențiale întrebări mi-au venit în minte vorbele mamei mele, Dumnezeu s-o odihnească în pace, care atunci când eu sau vreunul dintre frații mei ne plângeam de anumite situații ea ne trezea la realitate: „Acum e rău, dragul mamei? Acum când aproape fiecare om are ce mânca, unde dormi și cu ce se îmbrăca? Ia gândește-te un pic prin ce am trecut noi, părinții tăi: criza din 33, războiul incluzând evacuarea din zonă timp de jumătate de an întrucât linia frontului trecea prin satul natal, foametea din 47, colectivizarea din 62, comunismul care ne-a ținut cu nasul în țărână… Acum e greu? Nu cereți osândă de la Dumnezeu!” Revenind la cele constatate și expuse mai sus, după cum se văicărește lumea, după cum cheltuie fără limite bănuții, chiar parcă s-ar pregăti să ceară osândă de la Dumnezeu. Altfel, cu toată sinceritatea vă spun că nu pricep absolut deloc comportamentele, tendințele și acțiunile compatrioților mei, inclusiv ale botoșănenilor. Nu știu ce va urma la iarnă și nici în viitorul apropiat, dar parcă ne văicărim prea mult și prea fără de temei. Să dea Domnul să mă înșel, dar de ani buni românul trăiește relativ bine în schimb se plânge de parcă ar trăi în vremurile acelea grele pe care până la urmă, părinții și bunicii noștri, le-au răzbit!
