Dintotdeauna, homosexualitatea a reprezentat un subiect tabu despre care s-a vorbit pe la colțuri, în șoaptă și cu un vădit dispreț față de cei atinși de o asemenea pacoste. Ba mai mult, în perioada comunistă, „inverșii” puteau face și închisoare dacă erau dovediți, culpa fiind incriminată prin vestitul articol 200 din Codul Penal al acelor vremuri. Faptul că astăzi în lume, lucrurile s-au întors cu … fundul în sus prin acceptarea căsătoriilor dar mai ales a adopțiilor de copii de către homosexuali dovedește tocmai lipsa de echilibru de care dă dovadă de un timp încoace toată planeta cea albastră. Iar faptul că încă din cele mai vechi timpuri pe pământ au existat oameni care s-au înscris pe această orbită a anormalului, nu este un secret pentru nimeni, o sumedenie de clerici, artiști, savanți, cărturari au îmbrățișat această formă de amor carnal și nu numai, care, fie vorba între noi, se întâlnește adeseori și în regnul animal. Că o fi o mutație genetică, un reflex dobândit sau mai știu eu ce, nu are niciun dram de importanță din moment ce un procent destul de mare dintre contemporani (unii susțin că aproape 10 la sută!) percep altfel dragostea de aproape. În mod normal nu ar trebui să intereseze pe nimeni ce orientări sexuale are vecinul, colegul de muncă, sau prietenul. Fiecare e liber să facă ce vrea, cum vrea și cu cine vrea la el în pat, în spatele ușilor închise. Am spus intenționat „în spatele ușilor închise” pentru că homosexualitatea a început să fie tratată, privită și aplicată de către unii drept bijuterie de vitrină. Adică ceva foarte important și la vedere. Ceea ce nu înțeleg eu este faptul că deși nimeni nu le interzice „iubirea de aproape”, practicanții acestui mod de amor simt nevoia să organizeze parade, să defileze ostentativ în fața semenilor lor și să-și arate implicit și agresiv orientarea sexuală. Din ceea ce știu eu, în lumea heterosexuală doar Japonia găzduiește un festival – hai să-i zicem de … specialitate – numit Kanamara Matsuri în cadrul căruia niponii se roagă pentru căsnicie prosperă și copii sănătoși. Or aceste deziderate se potrivesc precum musca în lapte cu comunitatea homosexuală. În primul rând pentru că traiul în comun a două persoane de același sex nu poate fi numit căsnicie și în al doilea rând, pentru că astfel de cupluri nu pot crește sănătos niște copii adoptați care sunt în mare dilemă atunci când trebuie să precizeze care-i mama și care-i tata sau care-i părintele 1 și care-i 2. Bineînțeles că sărmanii înfiați vor învăța de mici copii că dragostea fizică sau platonică este relația profundă dintre doi indivizi de același sex și ca urmare, fertilitatea sărbătorită de japonezi, nașterea determinată de uniunea dintre un bărbat și o femeie vor fi două noțiuni total abstracte pentru ei. Și atunci, în ce direcție se îndreaptă omenirea dacă acest „modus vivendi” se recomandă, se propagă și se încurajează uneori de la cel mai înalt nivel administrativ și statal? Logic și matematic analizând, e limpede că spre o depopulare masivă sau spre o lume anapoda proiectată în laboratoare și concepută în eprubete. Oricum ar fi, nu cred că este bine. La fel cum nu e bine să batjocorim sau să izolăm populația homosexuală care, adeseori este suficient de traumatizată psihic datorită dificultății de acomodare într-o lume majoritar heterosexuală. Deși problema e spinoasă tare, soluții de rezolvare sunt destule. În primul rând, drepturile unei comunități, ale unei minorități nu trebuie să contrasteze sau să „bată” drepturile majorității. De aceea, toleranța, cumpătarea și logica trebuie să guverneze orice drept. În acest sens, paradele homosexualilor trebuie să aibă loc concomitent sau în aceeași perioadă cu cele ale heterosexualilor (dacă acestea există!), traiul în comun dintre două persoane de același sex să aibă din punct de vedere legal aceleași consecințe ca și căsătoria dar să se numească unire, comuniune, parteneriat, oricum, dar nu căsătorie, iar în ceea ce privește adopțiile de copii, legea trebuie să precizeze un NU mare de tipar în dreptul acestui subiect. Cât despre unele recomandări privind LGBT venite din partea unora de prin conducerea UE, dați-mi voie să spun că sunt niște prostii care nu vor prinde la români indiferent ce proști ne vor conduce. Într-o țară cu o populație majoritară creștin ortodoxă va trebui să schimbăm ceva din vechea deviză ”nu vrem moartea păcătosului ci îndreptarea lui” și anume ”nu vrem nici moartea și nici îndreptarea păcătosului atunci când păcătuiește la el acasă, în patul lui, pe muzica lui și pe … cine vrea el”! Latinii aveau o vorbă: „Est modus in rebus”, adică este o măsură în toate. Și minoritate și majoritate ar trebui să țină cont de asta și să acționeze în consecință.
Homosexualitatea … normală – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
E diferență între sacrificiu și sabotaj – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Privind la ce se întâmplă în Educația din România, mă gândesc la proverbul „Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Cu puține excepții, cei care...
Editorial
Nimic despre decalajele dintre regiuni – Virgil COSMA, jurnalist
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Botoșani
cer acoperit de nori
25.5
°
C
25.6
°
25.5
°
65 %
3.1kmh
90 %
mar
25
°
mie
26
°
J
24
°
vin
24
°
S
28
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Pentru cei care nu apucă să meargă la mare, primăria oferă din când în când valuri înspumate. Şi tot apar cârcotaşi. Oameni răi, dom’le.
EDITORIAL
Privind la ce se întâmplă în Educația din România, mă gândesc la proverbul „Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Cu puține excepții, cei care...
EPIGRAMA ZILEI
Controverse mari stârnea
Lumea afirmând, uimită
Despre el, o, ce lulea!
Despre ea, o, celulită!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...