Zilele trecute am avut onoarea și bucuria de a fi aproape de tinere vlăstare ale nației, mai mari sau mai mici, care asigură fluxul sanguin al unui popor aproape intrat în moarte clinică. Primul contact cu tânăra generație l-am avut la Inspectoratul Școlar în calitate de președinte în exercițiu al clubului Rotary din Botoșani, cel care, prin râvna dezinteresată a membrilor lui, asigură de nouă ani câteva burse pentru copiii botoșăneni excepționali, dar cu posibilități materiale limitate. Cinci tineri au fost selectați să beneficieze de aceste burse numite sugestiv bursele „Constantin Manolache”, în onoarea și amintirea ilustrului dascăl, fost rotarian, trecut la cele veșnice. Trebuie să recunosc că m-a frapat maturitatea acestor tineri, care diferă total ca atitudine, comportament, inteligență și cunoaștere de beizadelele împinse în față pe scena politică de politrucii ce vor să-și asigure fundul de șuturile unei nații mult prea răbdătoare. De altfel, doi dintre cei cinci tineri distinși cu bursele rotariene au atins problema subfinanțării învățământului, problemă care, din punctul de vedere al guvernanților, nici nu există! Al doilea contact cu tinerii l-am avut în după amiaza aceleași zile, când, la Casa Tineretului, a avut loc un uimitor spectacol artistic (dansuri populare și moderne, balet, tradiții, etc) susținut de către niște țânci – nu puțini! – școliți pe banii părinților lor în cadrul unui club sportiv privat. Că doar banii publici sunt destinați umplerii buzunarelor unor căpușe politice, nu ale celor care pregătesc și instruiesc tânăra generație! Ambele contacte cu tânăra generație m-au convins de un lucru: avem un potențial atât de gigantic în ale artei, științei sau meșteșugurilor, încât mă miră faptul că marea majoritate a tinerilor absolvenți „pe bune” ai instituțiilor de învățământ de profil nu își regăsesc nicicum locul în administrațiile locale sau centrale ci, în fericitul caz că rămân în țară, acționează în mediul privat. Mediu unde este obligatoriu nevoie de pricepere, efort și tenacitate, caracteristici care la „stat” sunt efectiv strivite de carnetul de partid sau gradul de rubedenie cu vreun hulpav politic. Paradoxul major al acestui neam constă în faptul că deși are resurse inepuizabile în orice domeniu, zace precum muribundul într-un pat din colțul Europei, lângă el și în juru-i mișunând vulturi pleșuvi care abia așteaptă să închidă definitiv ochii ca să-i șparlească până și lucrurile personale din sertarul sărăcăcios. Nu sunt nicidecum adeptul violenței, dar dacă mai dormim mult în front riscăm să dispărem ca națiune în câteva zeci de ani. Cu vorba bună, s-a văzut, nu se mișcă nimic în țara asta. De altfel, această amorțire în care ne zbatem mă face să mă gândesc din ce în ce mai des și mai serios la renunțarea la scris, întrucât oricare subiect de interes public ar apărea în media, nu se întâmplă absolut nimic! Câinii latră, caravana trece, șmecherul petrece și nația se duce pe copcă! Din moment ce 70 la sută dintre români vor altceva, de ce dormim? De ce-i lăsăm pe cei aproape treizeci la sută de profitori angrenați în politică să ne ducă țara în prăpastie? De ce nu-i oprim? Degeaba cresc mlădițe minunate din acest mirific sol românesc dacă ele vor înflori și mai ales vor rodi pe alte meleaguri! Ce ar trebui să facem? Simplu: o adunare imensă de câteva milioane de români care să picheteze Palatul Parlamentului și acolo, șobolanii roșii, galbeni verzi sau de alte culori să fie ținuți până când vor scoate pe piață legile atât de mult dorite de către români, cu privire la alegeri, la separarea puterilor în stat, la eliminarea privilegiilor din toate domeniile și încă vreo duzină de acte normative care la momentul actual nu au ca efect decât imposibilitatea alungării gângăniilor politice care ne-au invadat spațiul vital și viața. Vă asigur că tuturor „artizanilor” situației actuale le-ar tremura izmenele din fund și, sub imperiul fricii, ar face ceea ce trebuia făcut acum treizeci de ani: reașezarea țării pe un traseu european, civilizat și normal. Întrebarea care se pune este însă alta: se pot mobiliza românii pentru un scop nobil sau se lasă influențați în continuare de propaganda securisto-comunistă care excelează în manipulare și diversiune? Personal, cred că prima variantă încă este utopică, numai și numai din cauza contracarării ei de către cea de-a doua variantă. Trăiască așadar securiștii și comuniștii! Tinerii valoroși, pot pleca, nu e nevoie de ei!
Trăiască securiștii și comuniștii! – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Doi pricăjiți domni – Dumitru MONACU, scriitor
Probabil în tinerețea lui, domnul Statu a fost un exemplu de bunătate, deșteptăciune și echilibru, din moment ce astăzi multă lume se încăpățânează să-l...
Editorial
Ne-ați ajutat de ne-ați terminat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
„Luăm toate măsurile pentru a consolida și dezvolta sectorul de afaceri, atât în privința companiilor cu capital românesc, precum și în relația cu investitorii...
Editorial
Despre prostituția mascată – Dumitru MONACU, scriitor
Mediatizatul caz al fraților Tate care și-au deschis un punct de lucru „altfel” la o margine de București nu reprezintă decât vârful unui aisberg...
Editorial
Prea pe față, prea ca la noi în țară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Atunci când țara nu are mare viitor, trăitorii de pe coclaurile mioritice se leagă de trecut. Un trecut glorios în care România era cea...
Editorial
Șantaj – Virgil COSMA, jurnalist
Rotativa la guvernare se va întâmpla nu fiindcă așa este acordul scris între principalele partide ale coaliției de guvernare, ci fiindcă este singura modalitate...
Editorial
Despre dărâmarea zidului … Bruxelles-ului – Dumitru MONACU, scriitor
O publicație în care, ce-i drept, nu prea am încredere, „Puterea” se numește, titra cu litere de-o șchioapă acum la început de an cum...
Editorial
Cât costă cinstea obrazului – George LAZĂR, director
Recent m-am întâlnit cu Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu - probabil cea mai bogată din județ - la solicitarea lui. Acesta s-a oferit...
Editorial
Nesimțire și manipulare – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele acestea am așteptat măcar un gest de normalitate din partea actorilor care parazitează scena politică. Un gest mărunt, măcar simbolic... Nici pomeneală. Președintele...
Editorial
Ploaia de aur a copilului-minune – Lucia OLARU NENATI, scriitor
S-a petrecut de curând o sărbătoare uriașă a noastră, a celor ce ne petrecem zilele aici, călcând pe urmele pașilor eminescieni. Parcă s-a auzit...
Editorial
Unde-s materialele sanitare contra gripei? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva zile înainte ca elevii să revină la școală în spatele ușilor închise de la Ministerul Educației s-a discutat dacă e cumva cazul...
Editorial
Falsuri pe bandă rulantă – Virgil COSMA, jurnalist
O firmă americană a luat-o înaintea tuturor și a lansat pe piață prima versiune comercială a unei forme de inteligență artificială (AI). Este extrem...
Editorial
Doar lege, fără măsuri complementare! – Dumitru MONACU, scriitor
Aud adeseori, mai ales în zona politică o tâmpenie care, repetată întruna de aproape 30 de ani este pe punctul de a fi catalogată...
Editorial
Tătuc în fustă. Sau nu! – Dumitru MONACU, scriitor
Obiectivitatea ar trebui să fie unul dintre pilonii puternici pe care să se sprijine mass media. Că nu prea se întâmplă așa, o știu...
Editorial
Pentru voi sunt bani… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E așa o vraiște în țara asta, încât e de mirare că încă mai funcționează și bugetul e capabil să plătească salariile nesimțite și...
Editorial
Letala supradoză de democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Nici dacă m-ar fi picurat cineva cu lumânarea n-aș fi crezut în urmă cu niște ani că o să ajung să gândesc și să...
Editorial
Cel mai prost răspuns, cel mai bun răspuns – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Scandalul generat de plagiatul lui Lucian Bode n-a dus (încă) la reacția firească a individului, și anume demisia și retragerea din viața politică. Pentru...
Botoșani
nori împrăștiați
6
°
C
6.1
°
3.3
°
46 %
4.5kmh
32 %
vin
4
°
sâm
2
°
Dum
-3
°
lun
-3
°
mar
-3
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Muzeul Județean prin interior, dar încă sunt speranțe că nu o ia pe urma teatrului.
EDITORIAL
Probabil în tinerețea lui, domnul Statu a fost un exemplu de bunătate, deșteptăciune și echilibru, din moment ce astăzi multă lume se încăpățânează să-l...
GÂNDUL ZILEI
De ce plâng chitarele
Știu doar felinarele
Că ele aduc necazul
Când ard de pomană gazul...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...