Scandalul generat de plagiatul lui Lucian Bode n-a dus (încă) la reacția firească a individului, și anume demisia și retragerea din viața politică. Pentru moment, a venit cu justificări care de care mai penibile, înșiruite de cineva care chiar se pricepe să scrie. Nu de alta, dar între exprimarea orală și cea scrisă a numitului Lucian Bode există o diferență dificil de ignorat. Nu e primul, nu e singurul, observație valabilă și pentru plagiat.
Cu excepția lui Dan Vîlceanu, care le-a cerut demisia lui Ciucă și Bode, ambii plagiatori de soi, liberalii s-au unit să-i apere pe cei doi parveniți intelectual și politic. De la nivel central au fost trimise în teritoriu instrucțiuni clare: lăudați-l pe Bode, dați de pământ cu Șercan. Urmează o perioadă foarte aiurea pentru cei care se pretind urmașii Brătienilor, dar mai ales pentru români. Desigur, suferința liberalilor e prioritară, așa că vor face tot ceea ce e posibil pentru a-i scoate basma curată pe Ciucă și Bode. Restul românilor pot să mai aștepte; mai e până în 2024.
În tot acest scandal, foarte interesantă ar fi fost reacția oficială a președintelui Klaus Iohannis. Ar fi fost, deoarece nu s-a întâmplat. Omul care a lansat proiectul „România educată” nu are nicio reacție publică la dezvăluirile legate de plagiatul oamenilor lui de încredere, disciplinatul Ciucă și multilateralul Bode. Asta în condițiile în care, atunci când a încercat să-i păcălească pe români cu tentativa lui de proiect de țară, Iohannis a spus ceva despre toleranță zero față de furtul intelectual. Unde este toleranța zero, domnule președinte? Sau poate că am înțeles noi aiurea, că, de fapt, era vorba de toleranță zero față de cei care vin cu acuze de plagiat. Modul în care liberalii s-au organizat și luptă pentru albirea parveniților Ciucă și Bode susțin din plin a doua variantă de lucru.
Unde e România educată? Unde e firescul? Unde este viitorul nostru, ce s-a ales de speranțele noastre de mai bine? Sunt întrebări care vor rămâne fără răspuns. Președintele tace. La asta se pricepe cel mai bine. Se pricepe și la schiat, afaceri imobiliare, meditații, golf și călătorii pe banii statului, dar la tăcut nu-l întrece nimeni. Bine, au fost și momente când a mai deschis gura. A cerut demisia lui Felix Bănilă de la șefia DIICOT, a cerut și demisia Dăncilei. Și lui Gabriel Oprea i-a cerut să demisioneze, deoarece a fost îngrijorat când a văzut câți oameni au ieșit în stradă. Probabil a obosit de la atâta implicare și acum își permite puțină odihnă, mai ales că s-au anunțat ninsori în Austria.
Președintele tace. Și nimeni nu spune nimic despre adevărata problemă în cazul doctorilor specializați în parvenire politică. Bode și Ciucă nu au plagiat. Da, e foarte adevărat. Să plagiezi presupune ceva inteligență. Cei doi (și nu numai ei) de-abia dacă sunt capabili să scrie după dictare. Dacă și-ar fi realizat personal „operele” nu vorbeam de un anumit procent de plagiat, ci de Copy-Paste de la un capăt la altul. Ăștia ca Bode și Ciucă n-au abilitățile necesare când vine vorba de citit, darmite de scris. Prin urmare, au angajat pe cineva să le facă treaba. Ghostwriting-ul doctoral ar trebui incriminat legal, dar nu o să se întâmple deoarece România are nevoie de doctori, iar cei mai promițători candidați trebuie să se descalțe atunci când sunt puși în situația de a număra până la douăzeci. Cum altfel se poate justifica toată secretomania pe care aleșii vor să o asigure în jurul tezelor de doctorat?
Președintele tace. Și acesta e, în același timp, și cel mai prost, dar și cel mai bun răspuns la criza plagiatelor lui Bode și Ciucă. Iar noi, românii, n-ar trebui să urmărim cu atenția și îngrijorare ce (nu) se întâmplă la Cotroceni, ci să ieșim în stradă. Pentru că – vezi cazul Oprea – doar asta îl urnește pe cel mai tăcut dintre președinți. În afară de ninsoarea în Alpi și iarba de pe terenul de golf.
