Luni, pe 21 martie, a fost Ziua Mondială a sindromului Down. Nimic neobișnuit în inflația asta de zile mondiale, naționale și locale, unde se sărbătorește cam orice, dar cum anul are un număr limitat de zile, cele festive se mai dublează, se triplează ori pur și simplu se multiplică tot mai des. Așa că ziua de luni a fost și „a poeziei”, „a asistenților sociali”, „a pădurilor” și „a Olteniei”. Numai că, din rațiuni ce țin deja de un anumit patologic, Doina Federovici, în goana ei avidă după imagine, lipsită de tăieri de panglici sau de poze în care dă noroc cu constructori – pentru că aceștia, deoarece n-au fost plătiți, și-au închis șantierele – s-a dat peste cap să participe la primele trei evenimente, că la păduri sau în Oltenia nu i-a plăcut.
Cel mai grav este că a ales să posteze pe facebook poze cu ea, îmbrățișând copii care suferă de sindromul Down. Fotografiile sunt de un cinism crud, cu ea în prim plan, așa cum ne-a obișnuit, privind cu un aer de stăpână, ca și cum ar fi transmis că este pe feuda ei și ar fi bine să reținem cu toții asta. Pe chipu-i împietrit într-un rictus oficial nu se citește nici urmă de compasiune; se află la o acțiune de autopromovare și gata, cam la fel cum face când vizitează vreo comună, la cine știe ce sărbătoare inventată pentru a aduna niscai oameni, rostește trei vorbe de lemn învățate și răs-recitate cam peste tot pe unde merge, zâmbește rece și plecă urgent, imediat după ședința foto, chemată de treburile județului, în realitate la altă acțiune de imagine desfășurată folos propriu. Legea nu permite publicarea sau postarea pe internet a fotografiilor cu minori dacă nu își dau acordul ambii părinți. Se prea poate ca în acest caz Federovici să fi obținut acordul respectiv, dar fapta de a se folosi de suferința unor copii pentru a-și face imagine personală este josnică, incalificabilă. După câteva ore, cineva dintre slujitorii respectivei s-a prins și a înlocuit pozele. Sau, mai probabil, au reacționat algoritmii facebook și au eliminat acele imagini nefericite. Pentru a înțelege cât de mult îi pasă în realitate de cei cu care s-a pozat, menționez că în urmă cu doi ani, un vicepreședinte de la Consiliul Județean, refuzat de Federovici, a adunat prin forțe proprii bani din sponsorizări cu care a cumpărat dotări la un mic parc de joacă pentru acești sărmani copii.
Doina Federovici nu mai are mult ca să atingă culmea de la care nu îi mai pasă de nimeni și de nimic, mai ales că un eventual contracandidat serios nu se zărește la orizont pentru alegerile de anul viitor. Poate că în fiecare dintre noi se ascunde un mic dictator, care e ușor să iasă la lumină și să crească, asemenea unui cancer, dacă toți cei din jur ne spun cât suntem de deștepți și de frumoși, dacă nu există nici o frână, cât de mică, să ne oprească. Cu atât mai expusă este o persoană cu o educație modestă, în fața căreia se desfășoară o lume la care nici n-a visat, pe care ajunge repede s-o considere ca un rod al propriilor decizii înțelepte și, prin urmare, are tot dreptul să o stăpânească. Iar aici încă ne mai amintim unii dintre noi de cuplul Ceaușescu, ce a condus țara așa cum a vrut aproape un sfert de secol.
Statistica spune că peste jumătate dintre președinții de Consilii Județene din țară au probleme cu legea. Unii – prea puțini, din păcate – au ajuns la închisoare – deocamdată doar doi din județul nostru. În absolut toate cazurile, poate cu notabila excepție a lui Bolojan, aceștia devin, mai devreme sau mai târziu, un soi de baroni locali, care taie și spânzură după bunul plac, fără să existe nici măcar perspectiva să dea socoteală cuiva. Președinții de Consilii Județene sunt adevărații stăpâni ai țării, iar cu aceste instituții inutile au cuprins ca în propriile plase de păianjen județele pe care le conduc așa cum îi taie capul. Consilierii județeni, care ar trebui să dea spoiala de democrație, sunt aproape toți o turmă ineptă, ușor de manevrat contra câtorva favoruri mărunte, iar funcționarii nimic mai mult decât slugi fericite (atunci când nu sunt rubedenii și pile, care sunt tot fericite, dar din alt motiv) să facă pe placul stăpânului pentru o simbrie deloc mică, raportată la câștigurile celor din jur.
Totuși, pensionari fericiți de suta de lei primită anul acesta ca pomană de la guvern, patroni care încă mai îndrăzniți să faceți afaceri în acest loc uitat de lume, tineri liceeni care, după ce veți pleca la facultate, vă veți reîntoarce în cel mai bun caz în vizită, profesori care vedeți cum an de an vă scade numărul de elevi, medici, epuizați pentru că nimeni dintre colegii mai tineri nu vrea să vină în acest loc uitat de lume să vă ajute, funcționari exasperați de puzderia de pile și neamuri nepricepută, cărora trebuie să le faceți munca, botoșăneni sătui de corupție și storși de grija zilei de mâine, amintiți-vă că, alături de voi, Doina Federovici nu va face poze niciodată. Știe ea de ce.
