Nu am fost, nu sunt și nu voi fi niciodată adept al teoriilor conspiraționiste, dar direcția înspre care a apucat-o omenirea nu mi-o pot explica decât admițând că în afară de toate năzbâtiile de pe planetă care ne sunt prezentate drept informații oficiale, se mai întâmplă niște chestii de culise cu efecte catastrofale pentru omul de rând. Pandemii, războaie, catastrofe naturale, crize de tot felul ne sunt zilnic băgate pe gât prin mijloacele de propagandă, probabil pentru a ne face să înțelegem, fiecare dintre noi, cei peste 8 miliarde de oameni, că trebuie să ne supunem unor rigori, că nu avem altă scăpare decât fiind extrem de docili. Din păcate o mână de oameni avizi de putere și bani stau la baza tuturor relelor și metoda verificată pentru a-și atinge scopurile murdare nu este alta decât băgarea fricii și spaimei în cele 8 miliarde care, astfel, vor percuta și acționa exact așa cum își doresc ei. Cei câțiva „regizori” ai jalnicului, grotescului și sadicului spectacol pământean, dacă ar fi puși să interpreteze ei personajul principal, recte omul de rând, ar opri în secunda doi și războaie și crize și politici pandemice care toate la un loc nu au alt scop final pentru ei decât burdușirea unor pungi cu bani. Și cum cămările în care se depozitează pungile burdușite se numesc bănci, e limpede că aceste stabilimente sunt parte activă a sinistrului spectacol de care aminteam. Asistăm azi la niște politici bancare axate pe o deviză cel puțin ciudată dacă nu inumană, sau incorectă: cei bogați să se îmbogățească, cei săraci să sărăcească. Cum altfel am putea deci cataloga politicile lor recente și nu prea, din moment ce falimentul stabilimentului american Silicon Valley Bank (SVB) zguduie piețele financiare din lume aducând oamenii în pragul sinuciderii, iar ramolitul președinte american Biden iese cu o declarație șoc: „Niciun american nu va avea de suferit în urma acestui faliment!” Ce am putea înțelege din treaba asta noi, cei care nu suntem americani? Nu cumva acest faliment a fost „croit” în culise și a avut anumite ținte? În același context discriminatoriu vin cu un argument celebru, arhicunoscut de către fiecare român care a împrumutat euro de la băncile din România. Nu era oare normal ca dobânda practicată în Franța de către grupul Société Générale să fie identică cu cea practicată de către BRD în România? La fel, dobânda practicată în Austria de către grupul Erste Group Bank să fie identică cu cea a BCR-ului de la noi? Nu suntem toți în Uniunea Europeană a cărei monedă oficială este euro? Sunt bancnotele de pe teritoriul României sunt mai cu moț? De ce la noi dobânzile la creditele în euro sunt net superioare ca valoare față de țările puternice și bogate ale UE? De fapt, prin expresia „puternice și bogate” am atins esența acestei situații atipice condensate în deviza prezentată mai sus. O repet, pentru a fi înțeles așa cum trebuie: cei bogați trebuie să se îmbogățească și mai tare, cei săraci să sărăcească și mai tare! Dacă mai amintesc aici și politica dublului standard practicat (încă!) în UE, dar și prețurile diferite la același tip de marfă cu specificația că la noi sunt, în multe cazuri, mai mari decât în Vest, rezultă că în continuare nația noastră mică și săracă va fi izvor de bogăție pentru țările mari și dezvoltate, ceea ce era de fapt, de demonstrat. Noua ordine mondială se bazează (și) pe acest segment. Cum spuneam, spectacolul sinistru pus la cale de către potentații lumii (americani, ruși, chinezi, englezi, francezi, prusaci, japonezi, indieni) asistați de ucraineni, beloruși, iranieni și alte asemenea popoare naive nu are ca scop final decât umplerea unor pungi cu bani. Normal, de la săraci, la bogați! Așa cum se întâmplă, ce-i drept la scară mai mică, cu dobânda la împrumuturile în euro din România! Faptul că lumea începuse să înțeleagă rostul unor politici de acest gen, a determinat mâna de criminali din fruntea statelor mari și din culise să treacă la planul B: îngrozirea mulțimilor prin boli, războaie, crize și, de ce nu, calamități controlate! Astfel, se poate asigura controlul plebei și ducerea la bun (bun, pe dracu!) sfârșit a planurilor lor. Aparent, nu ar exista cale de ieșire. Și totuși, cele 8 miliarde de oameni au o forță și o putere de neînfrânt dacă acționează unitar. Un exemplu concret vi-l prezint așa, din felie cum se spune, chiar acum și aici: dacă popoarele și-ar obliga conducătorii (prin constituție!) ca, în caz de război, primii înrolați să fie rudele apropiate ale locatarilor de la Kremlin, Casa Albă sau alte stabilimente de acest gen, cu siguranță mai marilor li s-ar tăia pofta de putere, de bani și de măriri. Din păcate sunt o sumedenie de entități specializate în destructurarea din fașă a oricărei inițiative populare de impunere a altor obiective care, motivează ei, nu sunt prinse pe agenda de lucru a führerilor sau țarilor de pe planetă. Iar agenda de lucru a lor, cea care se pune de altfel în aplicare, nu are nimic în comun cu doleanțele, visele și nevoile oamenilor de rând. Care sunt și ei locuitori ai planetei și numără, cum am spus, „decât” – vorba lui Fifi florăreasa! – peste 8 miliarde. Față de câteva mii care ne conduc…
