Mai presus de toate, mai prejos de toți – Dumitru MONACU, scriitor

Faptul că nicio funcție de conducere din instituțiile statului român nu se ocupă decât cu pedigri politic este una din principalele cauze care duc căruța nației în prăpastie. Recentele tragedii petrecute la Alba Iulia (un copil ucis de propriul tată) sau la Galați ( accidentul feroviar în urma căruia o femeie și-a pierdut viața) ne arată cu subiect și predicat ce urmări pot avea numirile politice la cârma unor instituții la care politica ar trebui să fie ținută afară, dincolo de poarta păzită (culmea!) tot de vreun paznic politruc! De ce susțin această idee? Simplu! Peștele se împute de la cap. Nu ai conducători care să stabilească direcții, strategii, norme și sisteme corecte de verificare și control, nu ai performanță iar sistemul încet-încet se destramă din interior. Atâta vreme cât angajările la stat vor avea ca numitor comun susținerea politică, erorile și tragediile vor dansa hora bucuriei pe ruinele fumegânde ale nației. Pentru că asta se va alege de acest neam, de această țară, în viitorul nu prea îndepărtat: foc, cenușă și scrum! Oamenii valoroși vor lua calea exilului, sătui până peste cap de nesimțirea, aroganța și lipsa de respect a conducătorilor, în țară rămânând bătrânii și șmecherii. Am folosit termenul „conducători” întrucât am convingerea că vinovați de această catastrofă nu sunt numai politicienii. Există o monstruoasă coaliție cuprinzând elemente din magistratură, servicii, instituții de forță care, prin pârghiile cu care nația naivă i-a dotat, nu sunt preocupați decât de un singur lucru: păstrarea privilegiilor pentru ei și neamurile lor. Cum altfel am putea numi această tergiversare a eliminării pensiilor speciale în condițiile în care menținerea lor ar afecta grav bugetul nației? Corb la corb nu-și scoate ochii, așa că, forțele total antipatriotice care s-au (sau i-am!) instalat la butoane nu mișcă nici măcar o unghie în acest caz. Se vorbește de recalcularea și reforma pensiilor de o bună bucată de vreme dar, spun politrucii, nu s-a găsit varianta optimă. Nimeni nu vorbește de varianta corectă. Termenul e ocolit cu atâta sârg de zici că-i sens giratoriu! În era în care computerul îți calculează miliardele de bacterii bune din Lacium (sic!), tu legiuitorule nu poți găsi o formulă corectă pentru calcularea pensiilor! De fapt, nici nu are cine să o caute, ministerele, agențiile și toate celelalte instituții fiind înțesate de viermi politici puși acolo de către baroni centrali sau locali, pe criterii diverse cum ar fi: membru de partid, rudă, amant/amantă, apartenență servicii. Astfel, birourile luxoase cu tricolorul pe perete au ca locatari pupincuriști sau curve, meritul lor în ocuparea respectivelor funcții constând în arta de a săruta în spate sau în față, cu mult sârg,  mijloacele … reprezentative ale baronilor de care aminteam. Toate aceste măgării sunt făcute „pe lege” (vorba dragă și mult uzitată a politicienilor) drept urmare, să nu mai comentăm și să ne supunem rigorilor ei.Am face acest lucru cu mult aplomb și cu multă tragere de inimă dacă legile ar avea vreo noimă. Sunt atâtea documente legislative de modificat încât, 100 de parlamente în 100 de ani nu ar reuși să finalizeze această treabă. Iar una dintre ele ar fi, fără doar și poate, modalitatea de numire a conducătorilor de instituții. Concursurile ticluite, s-a văzut, scot la rampă nulități și catastrofe care nu sunt în stare să facă o înmulțire cu numere mai mari de unu darmite să calculeze corect niște pensii, de exemplu. Din acest motiv consider că modificarea legislației din această zonă este absolut necesară și, până la găsirea formulei ideale, să fie lăsați angajații să-și aleagă șefii. Nu cred că ar da cu oiștea în gard mai tare decât liderii politici din filiale. Și dacă tot am vorbit de pensii, și aici ar fi o soluție de avarie: puneți pensionarii pe patru-cinci categorii și împărțiți fondul de pensii. Că principiul contributivității le-a dat calculatoarele peste cap celor din Ministerul Muncii! Bine că nu se dau alocațiile diferențiat, funcție de veniturile părinților, că ne confruntam cu cea mai dificilă ecuație din istoria matematicii! În concluzie, este mare nevoie de oameni care știu ce să facă și cum să facă. Iar pentru reușita rețetei, mai trebuie un ingredient: neamestecul forțelor ce se cred mai presus de toate deși ca oameni și caractere sunt mai prejos de toți!