Recentul eșec al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), al patrulea în opt ani, în a preveni un faliment răsunător și cu mare impact asupra a milioane de cetățeni readuce în discuție rolul și rostul agențiilor, direcțiilor și, în general, modalitățile în care instituțiile statului își exercită atribuțiile pentru care au fost create. Sunt ele eficiente, pun ordine în economie, sunt în sprijinul cetățenilor și al firmelor? Sau au devenit doar stabilimente pentru oploșit cohortele de atârnători semi-analfabeți ai puternicilor zilei?
Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) nu a putut gestiona liberalizarea pieței. După momentele de derută de la începutul crizei externe, amplificată de decizia ANRE de dereglementare prost pregătită a pieței, a urmat un haos legislativ care a culminat cu revenirea parțială la piața reglementată. Rezultatul a fost că furnizorii au intrat în criză de lichidități, fiind obligați să vândă la prețuri plafonate energie pe care o cumpăraseră scump. Statul s-a trezit că nu are bani să deconteze la timp compensațiile promise și, în acest fel, victimele au fost consumatorii finali. Mulți dintre ei nu primit nici acum facturile din lunile de iarnă și nimeni nu știe ce va scrie pe ele. Un uriaș eșec, cu impact negativ asupra a milioane de cetățeni.
Curtea de Conturi a ajuns o instituție fără relevanță, al cărei scop de a verifica cheltuirea banilor publici a devenit formal. Instituția a ajuns un fel de diriginte care dă note maxime la purtare tuturor entităților pe care – chipurile – le controlează, ajutându-le să escamoteze lipsurile din gestiune. Sunt ani buni de când un raport al Curții de Conturi nu a mai dus la vreun dosar penal. De fapt, Curtea de Conturi nu mai face control, ci doar audit. În ianuarie curent, Curtea a decis prin propriul plen decizional să transforme instituția într-un fel de consultant, fără capacitatea de a mai aplica sancțiuni, deși există o lege care-i definește clar atribuțiile. Sfidare instituțională mai mare de atât nu cunosc în istoricul post-decembrist.
Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) permite de ani de zile unor televiziuni de știri să creeze emoții puternice pe baza unor sferturi de adevăr, să difuzeze știri false, manipulări și narative pro-ruse, să alimenteze copios teze conspiraționiste și să promoveze falsul în multe domenii. De derapajele culturale nu mai vorbesc, fiindcă pot fi acuzat de subiectivism, dar pentru orice telespectator cu o minimă cultură generală și bun simț acestea sunt evidente. Este inadmisibil ca, în numele libertății de exprimare, CNA să tolereze manifestări care aduc prejudicii chiar sistemului în interiorul căruia funcționează.
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a fost recent scena unui scandal iscat de ineficiența în exercitarea uneia dintre principalele sale atribuții, aceea de a urmări sumele cheltuite de partidele politice din uriașele alocații pe care acestea le primesc de la stat. Cu mai puțin de un an înainte, Parlamentul a legalizat numirile în funcții de conducere în AEP fără concurs, respectiv secretari generali, directori generali, directori, șefii de servicii, șefii de departamente, șefii de birouri, precum și adjuncții lor. Ei au fost aduși în instituție prin transfer sau detașare, chiar dacă nu aveau deloc experiență.
Instituțiile menționate mai sus sunt conduse eminamente politic, prin numirea în fruntea lor de către partide a unor persoane care au puține tangențe, sau niciuna, cu domeniile respective de activitate. Cu o săptămână în urmă am scris aici despre cât ne costă politizarea și nepotismul (termen general pentru angajarea rudeniilor și a „obligațiilor”) în cazul unei singure instituții, respectiv peste 500 milioane euro doar la ASF. Iar statul are zeci de instituții care funcționează aidoma ASF, ceea ce răspunde întrebării din finalul primului paragraf.
