Imaginea cu coada – Dumitru MONACU, scriitor

Al nostru minunat copil botoşănean Rareş Prisacariu şi-a continuat traiectoria stelară şi în semifinalele show-ului ,,Românii au talent”, ridicând din nou sala în picioare. Dar nu despre capacităţile extraordinare ale copilului botoşănean vreau astăzi să vorbesc, ci despre bolnăvicioasa foame de imagine a unora care încearcă pe orice cale să se asocieze minunatului tablou în cadrul căruia luminează imaculat și radios micul prinț din Botoșani. Astfel, în urmă cu ceva timp, la resfințirea Bisericii „Sfântu Gheorghe”, minunatul copil a fost invitat pe scenă alături de înalte fețe bisericești, de președintele CJ și de primarul municipiului. Până aici, nimic deosebit. Ceea ce mi s-a părut de-a dreptul grotesc și oribil s-a întâmplat în momentul în care copilul, deplasându-se un metru înspre stânga scenei, a lăsat în afara cadrului importanții oameni din spatele său. Atunci, un preot, cu un gest pe care l-ar fi vrut părintesc, l-a dirijat pe copil înapoi, în centrul scenei, acolo unde înaltele oficialități priveau cu smerenie și mulțumire mulțimea adunată să vadă spectacolul. Și cum ei se considerau a fi parte din spectacol, e limpede că repoziționarea copilului de către prelat a fost nu necesară, ci de-a dreptul vitală. Această meteahnă a politicienilor noștri de a se agăța precum cârligul de rufe de către un veșmânt mai de soi, adică de o celebritate unanim recunoscută, a devenit un punct bine îngroșat, bolduit cum se mai spune, în programele lor de cucerire a simpatiilor partinice. Cum apare un sportiv, un artist, un cercetător sau alte asemenea cazuri care au ajuns pe piscurile domeniilor lor, hop și politicienii pe lângă ei. De parcă ar fi ajutat cu ceva prețioșii subiecți în activitățile lor! Iar când spun ajutor nu mă refer la vreun sprijin sporadic, izolat, pe persoană fizică, ci la politicile publice pe care aceștia le susțin, politici FA-LI-MEN-TA-RE pentru nație. În condițiile în care gruparea politică pe care o slujești este parte integrantă a dezastrului produs în țara asta în ultimele trei decenii, ce mesaj mai poți transmite personalităților în preajma cărora vă doriți să vă vadă mulțimea? O mulțime care, prostită și zăpăcită de cap, nu mai știe nici măcar unde e nordul, darămite să discearnă între bine și rău, între frumos și urât. Da, electoratul prezent la manifestări de acest gen este un electorat zombie (nu mi-e frică să spun adevărul dureros, întrucât nu voi candida niciodată pe lista vreunui partid pentru a avea nevoie de voturile lor bazate pe minciuni frumoase și promisiuni deșănțate!). Aș înțelege alăturarea unui politician botoșănean unuicanotor, de exemplu, dacă, în urma demersurilor sale ar urma să se construiască o bază deantrenament la Dracșani, de exemplu, sau, grație intervențiilor lui în forul legislativ ar rezulta o lege care să niveleze drumul tinerelor vlăstare către practicarea acestui sport și să asigure o bază tehnico-materială de antrenament și concursuri la standarde europene. Da, atunci măria sa politicianul ar avea tot dreptul să se afișeze lângă Simona Radiș, că tot am dat exemplu din domeniu sportului practicat de celebra noastră botoșăneancă. Dar așa, în afară de voturile gurilor cască, ce credeți că mai țintesc politicienii? Învățământ eficient și sigur? Locuri de muncă oneste pentru părinții copiilor minune? O viață demnă, mai bună și mai curată pentru locuitorii urbei? Răspunsul la toate aceste întrebări este clar, retoric. Băi de mulțime, asta vor ei fără să le treacă măcar o secundă prin minte că aceste băi mai mult îi murdăresc decât îi curăță și parfumează. Atâta vreme cât slujești de ani și ani un partid care nu-și poate depăși condiția de grupare de cumetrie, nu poți să te aștepți la respectul și susținerea oamenilor care gândesc cu capetele lor și știu să discearnă între bine și populism, între fapte și demagogie. O țară din care se pleacă în masă către tărâmuri unde respectul, ordinea, aprecierea corectă și de bun simț a valorilor, bunăstarea materială sunt cu adevărat obiective ale oamenilor politici de acolo, nu poate să ajungă la liman cu personaje politice avide doar de voturi, imagine și alte asemenea ținte de doi bani. Drept urmare, lăsați vârfurile nației în pace, nu le sufocați cu respirația voastră bâhlită de pesedism, penelism sau știu eu ce alt iz păgubos, altfel peste vreo douăzeci de ani veți rămâne singuri în țară. Vârfurile vor fi plecat, iar voi, dacă veți mai dori imagine, cu cine vă veți mai filma, cu cine vă veți mai poza? Doar cozi vor fi peste cea ce vă va ușura misiunea pentru că veți găsi destule prin sediile voastre de partid!