Numai sărbători pe capul românului… Cel puțin pe capul românului bugetar, pentru că cel din privat nu prea știe cum stă treaba cu zilele libere. Dacă prinde ceva de Paște sau de Crăciun e mulțumit, dar, în cele mai multe dintre situații, nici pomeneală de așa ceva. Sunt destui români care de-abia așteaptă zilele libere și eventualele punți către weekend, că așa e frumos, să fie cu punte. Despre școlari ce să mai vorbim? Abia așteaptă să se termine vacanța să mai prindă niște zile libere în cursul săptămânii…
Având în vedere noianul de zile libere, e de mirare că încă mai există destui care-l regretă pe Ceaușescu. Că pe vremea Geniului Carpaților liber aveam doar de 1 și 2 Mai – Paștele comunist, cum i se mai spunea pe atunci – și de 23 august. Dar nu chiar liber-liber, că era nevoie de oameni ai muncii care să participe activ la mulțumit Ceaușeștilor pentru binele pe care aceștia nu se mai săturau să-l reverse asupra țării. În vremurile actuale, prin vestul Europei guvernanții tremură când vine luna Mai. Greve, mișcări de protest, demonstrații… La noi nici pomeneală de așa ceva. Poporul revoltat și nostalgic se înghesuie pe litoral sau în stațiunile de munte și grătărește într-o veselie. Cum să nu-ți dorești să guvernezi așa o minunăție de popor? Românii nu o să ducă niciodată lipsă de indivizi dispuși să preia frâiele țării pentru propria parvenire. Nici pomeneală de lideri în adevăratul sens al cuvântului, ci doar nătărăi lacomi pentru care nu există decât interesul personal.
În luna mai ar trebui să aibă loc rotativa guvernamentală, dar se pare că nu o să se întâmple. Se vorbește tot mai mult despre amânarea rocadei la nivel înalt și nici măcar nu e prima dată când se întâmplă. Asta pentru că cine rămâne la butoane până la anul o să piardă procente importante la urne. Procente pe care ar putea să le recupereze și chiar să le sporească printr-o guvernare responsabilă, dar de unde așa ceva la noi, unde sportul preferat este „urma scapă turma”? În loc de politici economice avem strategii electorale. Și cea mai eficientă metodă de a te strecura trei ani la sacul cu bani este să te retragi de la butoane înainte de alegeri. Așa au tot făcut pesediștii și liberalii au decontat ce era de decontat. Nu că n-ar merita, ba dimpotrivă. Nu merităm noi, pălmașii, așa ceva, dar pe cine a interesat vreodată ce merităm și ce nu merităm? Aparent, liberalii au învățat ceva din ce li s-a întâmplat și tare ar vrea să facă rotativa asta, poate vor reveni la butoane pe vot negativ. Singurei, dacă se poate…
Însă soarta liberalilor stă în mâna diodei de la Cotroceni. Implicarea președintelui în viața partidului care l-a făcut președinte i-a apropiat pe liberali de pragul electoral. Încă puțin ajutor și o să vadă cum arată Parlamentul doar pe dinafară. O să-i forțeze Iohannis pe liberali să preia guvernarea într-un moment cum nu se poate mai prost pentru viitorul partidului? Foarte probabil. Rareș Bogdan, cel cu pretenții de locomotivă de partid, se visează deja vicepremier după rotativă – ce-o mai fi însemnând și asta în viziunea lui. Nu-și face griji pentru viitorul PNL, ci doar pentru cel personal. A dovedit că e capabil să se orienteze după cum bate vântul și are pretenție de Echipă Câștigătoare când el personal participă doar la competiții individuale. N-are mamă, n-are tată, n-are patrie, are doar interese.
Într-o competiție a celor 1 Mai ceva ca altul poporanii de rând nu valorează nici cât cerneala de pe ștampila de vot. 1 Mai parvenit ca altul, 1 Mai impostor decât celălalt… Să ne bucurăm că scăpăm de Ciucă? Când știi că s-ar putea să vină Ciolacu există vreun motiv de veselie? Pentru că, vorba bancurilor cu 1 Mai, alea din vremurile când românii habar n-aveau cum să-l aprecieze pe Ceaușescu, e 1 Mai ceva ca celălalt. Și nu e vorba de competență sau responsabilitate, implicare și ce mai trebuie pentru a scoate țara asta din mocirlă. E doar 1 Mai. 1 Mai ceva ca altul…
