Mezalianța toxică și păguboasele protocoale – Dumitru MONACU, scriitor

Dacă e să analizăm evoluția actuală a PNL pe scena politică  dar și sondajele de opinie (cel de anul trecut de la Botoșani a fost scos din sertar la peste trei luni de la aflarea rezultatelor!) în acest moment, partidul construit și dezvoltat de Brătieni pare a se afla în cea mai neagră perioadă din existența sa postdecembristă. Și pe plan local și pe plan național. Mezalianța cu social democrații nu le-a adus liberalilor decât necazuri și belele. Vorbesc de acei liberali de rând și nu de cele două-trei sute de privilegiați care ocupă fotolii parlamentare, guvernamentale sau altele de aceeași sorginte. Astfel, PNL este astăzi efectiv captiv, legat de glie precum șerbii de pe vremuri, ieșirea de la guvernare fiind o măsură la fel de păguboasă ca și rămânerea alături de gașca lui Ciolacu. Spun asta întrucât dacă mâine galbenii ar părăsi Palatul Victoria, pesediștii ar începe o campanie agresivă în cadrul căreia ar prima o singură direcție: liberalii sunt de vină pentru toate relele, pentru găurile din buget sau pentru eșecurile înregistrate în cadrul PNRR. Și cum propaganda pesedistă a fost întotdeauna la înălțime, e limpede că efectul ei va fi cel scontat: mai multe procente pentru PSD și praful de pe tobă pentru PNL. Nici rămânerea alături de roșii nu-i avantajează cu nimic pe liberali ei fiind cu siguranță singurii care vor deconta uriașele erori ale guvernelor de după Viorica Dăncilă. Cât despre protocoalele scrise încheiate între cele două partide, acestea nu au avut alt scop decât monopolizarea pieței politice din România și eliminarea eventualei concurențe. Cum altfel am putea înțelege sensul unui astfel de protocol ultrasecret în care se prevede ca în fiecare județ, actualul președinte al CJ să fie concurat la alegeri de către partea adversă numai printr-un iepuraș din acela care doar figurează pe lista electorală dar nu are absolut nicio șansă de câștig? Asta în cazul în care cele două partide merg separat la alegeri! Mai pe înțelesul fiecăruia, la Botoșani, Doina Federovici va avea deschis drumul către CJ întrucât liberalii se vor prezenta la alegeri cu un perdant de serviciu. Care va fi acela, vom vedea. Stau și mă gândesc, la Neamț ce or face oare liberalii? Că Arsene, știm cu toții ce panaramă s-a dovedit a fi.Iar exemplele ar putea continua pentru că în multe județe președinții de CJ au dat în gropi și bălării. Și pentru că aminteam de protocoale, cel care se referă la acea mult trâmbițată rotativă conceput anul trecut, prevede rocade între anumiți pesediști și liberali, concret, cu nume și prenume, nu cu funcții sau altceva de acest gen. Adică Ciucă înlocuit cu Ciolacu și, urmând cele înscrise în respectivul protocolul, orice ministru sau secretar de stat are un corespondent în celălalt partid. Nu contează că într-un an s-au întâmplat atâtea, X de la PSD trebuie înlocuit cu Y de la PNL iar Z de la PNL cu W de la PSD! Vă dați seama cât de mult a contat la ei interesul național? Asta ca să vă readuc în memorie un alt monument de demagogie, generalul izmănar Oprea! Cam așa se întocmesc protocoalele care, se vede din avion, că sunt construite pe o deviză total pe dos față de cea pe care noi o știam: nimic pentru popor, totul pentru noi! Și dacă tot suntem la capitolul protocoale este musai ca botoșănenii să mai afle de unul cu impact la conducerea județului: anul trecut a fost negociat postul de prefect al lui Dan Nechifor, făcându-se un schimb cu județul Teleorman tocmai pentru a-l fixa cumva pe post pe angajatul de la Finanțe. Totul a decurs normal, teleormănenii s-au ales cu prefect pesedist, botoșănenii cu prefect liberal numai că, „greșeala” lui Nechifor de a candida la șefia partidului l-a costat postul. La numai câteva săptămâni după fixare! Pe lângă aceste catastrofe de protocoale semnate de liberali și pesediști, deciziile infantile și fără noimă ale președintelui Iohannis de a schimba președinții liberali ca pe șosete au erodat extrem de mult partidul, mai ales că la fiecare schimbare apărea în frunte un președinte mai slab și mai fad decât cel de înainte. Adică Orban cu Cîțu apoi Cîțu cu Ciucă. La fiecare congres care a legitimat noii președinți, o sumedenie de lideri locali s-au schimbat de la Ana la Caiafa, trădarea fiind la ordinea zilei. De ce trădare? Probabil pentru a fi pe placul chiriașului de la Cotroceni, adică cel care a dat la pace cu PSD-ul cu mult înainte de USL-ul actual, mai exact atunci când partidul lui Ciolacu a pus, la fel cum spuneam mai sus, un iepuraș pe post de contracandidat la Cotroceni, recte Viorica Dăncilă. Revenind pe meleagurile noastre, este foarte probabil ca la alegerile de la anul, cel puțin la cele locale, pe primele două locuri ca rezultate să nu regăsim formațiunea liberală ci cu totul altele. Chiar dacă actuala conducere se dă de ceasul morții să pună pe liste niște nume sonore. Dar, despre ce va urma, voi scrie într-unul din editorialele viitoare. Țineți aproape!