Niscaiva amintiri din folclorul electoral. Da, trebuie să ne amintim, deoarece uitarea e taman ceea ce le trebuie celor de la butoane să se mențină la putere în vecii vecilor. Și nu avem nevoie de așa ceva, ba dimpotrivă. Acum vreo patru ani, manelistul Nicolae Guță și-a luat înjurături de la români pentru maneaua cu „Liviu Dragnea PSD”. Bănuiesc că s-a cam mirat, deoarece atunci când lălăia „pe Băsescu l-om vota cu toată familia” nu i-a spus nimeni nimic. Însă nu despre manele vreau să vorbesc, ci despre acel jenant cântec din Țara Maramureșului, interpretat de doi copii în costume populare. Cântec promovat inițial de Codrin Ștefănescu, dar care a avut parte de o nemeritată viralizare. Un cântec cu versuri ce se doreau populiste, dar care dădea atac fără menajamente la vicepreședintele Comisiei Europene „Frunză verde de bostan/ Eu nu-l vreau pe Timmermans/Că e om părtinitor/Din țara lalelelor”. Așa-i trebuie lui Frans Timmermans dacă s-a legat de corupția din România, s-a văzut încondeiat în versuri de să pice pielea de pe el. Românul s-a născut poet și cam atât, în ceea ce privește evoluția, s-avem iertare, dar stăm pe la poalele muntelui poeziei universale.
Însă, pe lângă acuzele aduse lui Timmermans – „Că un om părtinitor/Din țara lalelelor” – ditamai geniul poetic aici, ce să mai vorbim – mai apar și ceva referiri la un anume erou popular (de trecut vederea versurile cu bunăstarea; pur și simplu apă de ploaie). „Țara noastră are o voce/ La Bruxelles Terheș o duce”. Și ce voce duce Terheș la Bruxelles? Păi să vedem…
Mai întâi e de observat că numitul Terheș Cristian e foarte flexibil în gândire și orientare. Acum ceva ani tuna și fulgera contra PSD-ului aflat la butoane, numindu-l corupt și s-a implicat activ în referendumul pentru demiterea lui Băsescu, iar la timpul potrivit s-a opus alegerii lui Ponta ca președinte. După ce i s-a oferit postul de comentator regulat la televiziunile de partid, Terheș s-a orientat rapid și a făcut o pace foarte avantajoasă cu PSD, fiind trimis în Parlamentul European. Nimic special până aici; un soi de Rareș Bogdan, că și Rareșică dădea cu PNL-ul și Turcan de pământ, dar și-a revenit. Așa cum era de așteptat, s-a reorientat și acum e cu țărăniștii. Ceva pe-acolo…
Omul e o trestie, dar o trestie gânditoare, spunea Blaise Pascal. Unul mai trestie ca Terheș greu de găsit. Nu doar că s-a dat după cum bate vântul, dar mai și gândește. Și, la cum gândește, mai bine ar tăcea, dar individul mai dă și din gură, partea proastă e că e și ascultat. Ultima ispravă a lui Terheș, zis și „țara noastră are o voce”, e de noaptea minții. Fondurile europene au un impact negativ asupra dezvoltării României. Dacă omul ar fi spus că ai noștri politicieni s-au transformat în pomanagii la cap de pod care nu fac nimic pentru că așteaptă fonduri de la UE aș fi admis că, pe undeva, Terheș are dreptate. Putorile din fruntea țării nu fac decât să fure banul public și se așteaptă ca dezvoltarea să se facă doar din ce dă Europa. Da, o asemenea afirmație ar avea sens.
Cu cele aproape șaizeci de miliarde primite de la Uniune au fost ajutate câteva zeci de mii de companii, s-au construit peste o mie de kilometri de drumuri și lista ar putea continua. România putea să atragă mai mulți bani, dar politicienii nu s-au complicat deoarece banii europeni sunt mai greu de fraudat. Și acum, când Europa cere eliminarea privilegiilor și a pensiilor speciale, banii europeni nu mai sunt buni, iar unii ca Terheș agită steagul Ro-exit. Da, lor le-ar fi mai bine în afara Uniunii, departe de reguli și lege, dar nouă? Ce s-a făcut în țara asta s-a făcut cu bani din afară și asta pentru că Europa cere socoteală pentru fiecare euro băgat în economia românească. Să fi beneficiat fondurile europene de același regim de care beneficiază taxele și impozitele strânse de la români, aleșii nu s-ar mai fi săturat că ceară bani de la Uniune. Ar fi construit terenuri de fotbal la preț de stadioane, bude la preț de stațiuni și câte și mai câte. Vulpea, când nu ajunge la struguri, spune că sunt acri. Politicienii sunt în stare să ne condamne pe toți la sărăcie dacă nu-și pot lua partea. Iar de partea lor este Terheș, cel pomenit în cântece. N-avem bani, dar avem Terheși mai mulți decât ne trebuie. Adevărată inflație…
