Vinovat fără vină – Dumitru MONACU, scriitor

Încăpățânarea perpetuă a PSD și PNL de a menține o organizație constituită pe criterii etnice (UDMR) la guvernare nu poate avea decât două cauze, ambele neavând vreo legătură cu agenda sau interesul românului de rând. Prima posibilă cauză constă în faptul că cele 5-6 procente ale maghiarilor par a fi eterne pentru roșii și galbeni și drept urmare, se pun bine cu ei că cine știe, la anul sau peste alți patru și iar patru ani or să aibă nevoie să-și completeze sacul electoral ca să treacă de 50 la sută. Din punctul de vedere al „ciolacilor” și „ciucilor”, formațiunea maghiară nu poate avea soarta partidelor care au decedat prin … murire pe scena politică românească. O idee total eronată, decesul partinic putându-se constata chiar și la ei în ogradă peste ceva ani. A doua posibilă cauză ține de factori externi, ciumpalacilor de la guvernare impunându-li-se din afară tovărășia cu UDMR. Dacă această variantă este adevărată, atunci voturile noastre, speranțele noastre, visele noastre nu reprezintă pentru unii decât niște țoale de la intrare pe care își șterg picioarele. Cât despre cozile de topor numite partide la guvernare nu sunt decât niște clici mizerabile ahtiate numai după punguța cu trei bani a nației. Și dacă tot am pomenit mai sus de durerea în fund a guvernanților față da popor, hai să mai amintim aici și îndârjirea cruntă a pesediștilor și liberalilor în a nu legifera votul în două tururi pentru alegerea primarilor și a președinților de CJ. De ce? Foarte simplu: în acest mod își conservă un electorat năuc ce le asigură menținerea frâielor puterii. Că decizia lor este total antiromânească, derivă clar din poziția organizației maghiare care, dacă într-o localitate sunt 20 la sută etnici maghiari, atunci ei dau primarul întrucât sunt uniți și obțin cel mai mare scor în primul tur de scrutin. Dacă votul s-ar edifica în două tururi, orașe ca Târgu Mureș, Satu Mare, dar și altele mai mici nu ar avea în veci primari maghiari. Cam așa stă treaba cu PSD și PNL, două partide care în ultimii ani au produs atâta rău nației, încât numai partide românești nu pot fi etichetate. Ei au o cu totul altă agendă de lucru decât cea a cetățeanului român, indiferent de etnie! Ei nu-și urmăresc decât scopurile meschine care să le asigure prosperitate materială și cam atât. Că dispunând de o așa lejeră majoritate ar fi putut îndrepta multe legi absurde, ar fi putut schimba chiar și unele neghiobii constituționale care (încă) ne guvernează existențele. Iată de ce bănuiesc că nici cu ocazia rotativei cele două partide nu se vor atinge de feliile din buget din care se înfruptă la greu UDMR: Ministerul Mediului și Ministerul Dezvoltării. Și ca să vedeți cam cât patriotism mustește în USL-uri (1, 2 și 3!), să nu uităm acele timpuri penibile când UDMR-ului i s-a atribuit Ministerul Culturii! Un minister care eminamente trebuie să propage în țară și în lume cultura română, armonizarea și completarea ei cu valorile culturale ale etniilor, ale grupărilor extranaționale care ne colorează atât de frumos și complet arealul cultural. Din păcate, deținerea portofoliului acesta de către organizația etnică a maghiarilor a avut cu totul alte direcții și priorități decât cele pe care le așteptam. Așadar, oricare dintre variantele expuse la începutul acestor rânduri ar sta la baza menținerii UDMR la guvernare nu fac altceva decât să ne convingă ce cangrenă mortală se extinde de atâția ani în legislativul și executivul nației. Am pomenit și de legislativ întrucât nu e normal să ai acolo și un grup parlamentar reprezentând minoritățile și un grup UDMR. Ori sunt minorități ori nu! Că dacă e să mergem pe raționamentul după care se ghidează UDMR (susținută la greu de către partidele aflate la butoane!) ar trebui să avem în Parlament și UDRR (Uniunea Democrată a Rromilor din România), că și ei sunt vreo două milioane ca și maghiarii. Departe de mine gândul de a fi naționalist, șovin, rasist sau știu eu cum. Nu militez decât pentru coerența, normalitatea și eficiența sistemului legislativ din România, care are o sumedenie de hibe, neaflate niciodată nici în programul politic al partidelor și nici pe ordinea de zi a Parlamentului României. Un Parlament care se pare că are o agendă proprie a lui, întocmită nu acolo la Palatul Parlamentului, ci prin alte unghere ale existenței sale. Interesul național (îmi cer iertare pentru „plagierea” izmănarului Oprea!) nu reprezintă sub nicio formă o prioritate a politicienilor români. Iată de ce ne confruntăm azi cu această constanță aberantă la guvernare a unei organizații etnice. Pentru că în toată existența sa, UDMR nu a fost în afara ciolanului mai mult de câțiva anișori. Ceea ce nu este normal absolut deloc. În acest context, UDMR ar trebui să poarte cea mai mare vină pentru prăbușirea României, întrucât a fost parte activă în aproape toate guvernele postdecembriste. Din păcate nu este așa, vina uriașă purtând-o cei care i-au luat legislatură după legislatură sub aripile lor de hultani!