Erorile Cotroceniului – Dumitru MONACU, scriitor

Faptul că trăim într-o țară confiscată nu ar mai trebui să fie o necunoscută nici măcar pentru carmoliștii cu mutație de flotant pe bodegile întunecoase și sordide din mahalalele târgurilor sau din vetrele satelor depopulate. Așadar, normal ar fi ca tot românul să realizeze măcar atât: țara ni-i luată pe persoană fizică de politicieni, magistrați, servicii și poate și de alte entități care nu se bagă în primul rând tocmai pentru a-și proteja șoriciul. În aceste condiții în care toți reprezentanții expuși mai sus fură de rup (legal, după părerea lor!), trăitorii acestor meleaguri par a fi legați, tocmai ei, de mâini și de picioare. Spun asta întrucât clasa politică, adică vârful de lance al conglomeratului care ne ține cizma pe grumaz, nu mai poate fi dată la o parte prin mijloacele democratice pe care noi le știm, și anume alegerile. Categoric, la anul, ABSOLUT NIMIC nu se va schimba în urma votului. Partidele abonate la coliva nației vor avea în continuare în dotare linguroiul cel mare, în timp ce plebea va primi scobitori cu un capăt pentru a se înfrupta (zic ei!) din respectiva colivă. În aceste condiții s-ar părea că indiferent dacă mergem sau nu la vot, soarta ne este pecetluită. Și totuși, mai este o șansă. Mică, dar reală! Este vorba de scrutinul în urma căruia se va alege președintele. Aici pot face românii diferența, aici pot să-și arate unitatea, inteligența (dacă le mai au!), dar și nemulțumirile de care nu mă îndoiesc că ar duce vreunul lipsă. După cum bine s-a văzut, alianța PSD și PNL a acaparat cvasi total scena politică, iar opoziția este de o bună bucată de timp în moarte clinică. AUR hămăie precum câinele la umbra stâlpului de telegraf, fiind de fiecare dată trup și suflet cu PSD atunci când i se solicită sprijinul, USR a devenit mult prea repede un partid dâmbovițean cu metehnele cunoscute, iar despre UDMR chiar nici nu am ce să mai zic. Așa stând lucrurile, în mod normal, românii n-ar trebui să voteze sub nicio formă emanații pentru Cotroceni proveniți din PSD, PNL și AUR. Bineînțeles că prima întrebare pe care și-o pune orice om cu scaun la cap care citește aceste rânduri este următoarea: dar cu cine? Eu cu cine votez? Înainte de a da un răspuns la această întrebare, vreau să specific din capul locului că un Ciolacu, un Ciucă sau un Simion la Cotroceni ne-ar afunda mai jos decât fundul Gropii Marianelor, care se știe măsoară aproape 11 kilometri. Acești trei farsori nu au absolut nicio calitate sau chemare pentru o asemenea funcție, pe ei nerecomandându-i nici vocea, nici talentul, ci doar partidele lor îmbâcsite, înțesate de politruci criptocomuniști, securiști, șmecheri, șmenari șantajabili și așa mai departe. O variantă cât de cât mai aproape de normalitate ar fi Mircea Geoană. Nu am idee care e poziția actualei clici din vârful PSD vizavi de fostul președinte iubitor de Mihaela dragostea lui dar, dacă e cumva înghițit de-a latul, atunci nu are nicio șansă de a fi înscris pe listele electorale. Din punctul meu de vedere Geoană ar reprezenta răul cel mai mic și, drept urmare, lansarea lui în lupta prezidențială ar putea fi un succes pentru social democrați. Dar binele cel mare, noțiune nu prea familiară pentru alegătorul român, pare a fi Cristian Diaconescu. Diplomat, erudit, cerebral, bun cunoscător al problemelor internaționale și nu numai, omul care a fost ejectat de către PSD tocmai pentru verticalitatea și coerența lui, este de departe cel mai potrivit om la momentul actual, pentru fotoliul de la Cotroceni. Celor care ar strâmba din nas că a trecut pe la PSD sau la PMP le-aș face o corecție nazală argumentată de un adevăr indubitabil: omul acesta nu a fost și nu este un yesman care să urmeze linia partidului atunci când aceasta se strecoară precum șarpele prin bălării. Și-a expus de fiecare dată punctul de vedere argumentat, nuanțat și articulat, nelăsând loc de interpretări, de dubii sau de subînțelesuri. Și nici n-a procedat niciodată ca Ilici, de exemplu, adică să vorbească foarte mult și să nu spună de fapt, nimic. Poate trebuia să specific din start că aceste rânduri nu au nicio legătura cu publicitatea, campania electorală, manipularea sau diversiunea. Sunt doar rezultatul unei analize de mulți ani, a unor concluzii de bun simț trase într-un moment în care suntem efectiv captivi într-o țară confiscată. Din păcate, în România sunt extrem de mulți oameni pentru care cititul nu înseamnă decât silabisirea literelor de pe burtiera ecranelor televiziunilor vândute, populiste, mincinoase și manipulatoare. Afirm asta întrucât un om cât de cât citit, bine informat, ar lua în considerare o asemenea variantă de candidat la prezidențiale și nu ar vota oameni precum cele trei caricaturi din PSD, PNL și AUR. Pentru că prea multe erori au fost și sunt în neamul românesc. Numele lor? Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis. Eu cred că au fost destule…