Șmecherie pe vampirie – Dumitru MONACU, scriitor

Primul pas semnificativ în politică l-a făcut ocupând o funcție de conducere în administrație. Apoi, la momentul oportun, i-a făcut un brânci ucigător șefului de partid pe care îl tot lingușea spunându-i că e cel mai bun, devenind el președinte. Din acel moment, cu mână de fier, a început să-și îndepărteze potențialii dușmani și să se înconjoare de oameni care îl ascultau orbește. În plan personal, idila cu blonda de la partid începuse deja să fie de notorietate. Drept urmare, a ridicat-o și propulsat-o la un nivel extrem de înalt, devenind astfel deputată aproape peste noapte. Atitudinea lui populistă și acțiunile sale demagogice au făcut ca o mare parte din electorat să-l considere popular, descurcăreț, inteligent politic, deși nu excelase niciodată pe băncile școlii. Și-a ghidat unicul frate în niște combinații ce urmau să producă ilicit mulți bani, dar care s-au lăsat cu grave probleme penale. A obținut o casă cu încălcări flagrante ale legii. A avut o afacere cu d-ale gurii, folosindu-și cât a putut influența pentru câștigarea de noi piețe de desfacere. S-a desprins de partidul mamă formând ulterior o altă formațiune politică în vârful căreia și-a fixat blonda. Dacă v-ați gândit cumva că personajul prezentat se numește Traian Băsescu, ați făcut o mare eroare. Este vorba de un aprig adversar al său, un susținător înfocat al lui Crin și Călin, un conjudețean, un politician, de fapt un fost politician căruia îi plăcea să i se spună „că-i de-al nostru”. În ultimul timp a avut niște probleme mari cu justiția, fiind încarcerat pentru câteva luni la Penitenciarul Botoșani. Din niște principii, creștinești și omenești, nu am comentat niciodată și nu am emis nicio părere pe perioada încarcerării, din simplul motiv că nu pot lovi, nu pot ataca niciodată un om căzut. Indiferent cine ar fi acel om și ce ilegalități sau acte antisociale ar fi săvârșit. Și nu aș fi scris nici rândurile de față, dacă personajul își vedea de treburile lui (că slavă Domnului, are ce face, firma administrată de soția sa având rezultate notabile pe piață), de familia lui și nu își băga nasul exact în haznaua care i-a produs neplăcerile soldate cu privarea de libertate adică latrina politică. Așadar, alături de un alt camarad în ale politicii, dar și în ale încălcării legilor, personajul nostru s-a apucat de campanie electorală prin județ și, după cum se pare, un pic de capul lui și un pic de capul liderului actual al partidului. Este adevărat că după ispășirea pedepsei i s-a interzis să candideze, dar nu i s-a prescris nicio restricție în a se implica în activități politice. Cum s-ar spune, din punct de vedere legal omul nostru e în standarde, deci nu i se poate reproșa absolut nimic. Problema care se pune în această situație este de natură morală, dar cum politica și morala nu se intersectează niciodată fiind perfect paralele, rezultă că prezența unor penali prin localitățile județului nu numai că nu mai miră pe nimeni, dar pentru unii pare a fi chiar normală. Și dacă o să credeți cumva că politica este o pasiune, un hobby sau o plăcere personală a individului, vă înșelați amarnic. Scopul inițiativelor de acest fel, adică de a umbla așa, tranca-fleanca prin satele județului, nu este altul decât acela de a accede la butoanele partidului, de unde să poată gestiona banii publici care urmează a fi repartizați politic comunităților aflate în oarece dificultăți. Adică să sugă, precum vampirul, sângele nației! Cum în mediul urban lumea mai citește cât de cât și este la curent cu măgăriile din politică, la țară terenul este propice pentru prostirea fraierilor care cască gura la promisiunile a doi penali cu pedigri șmecheresc. Așadar, în această perioadă asistăm nu la campanii de luminare a oamenilor de la țară, ci la îndobitocirea lor prin aceste acțiuni de urcare a scroafelor în copac. Și uite-așa, liberalismul, acest curent politic având o istorie glorioasă în spate, devine pe zi ce trece o ciumă galbenă, ca să mă exprim pe înțelesul tuturor. Vreau să precizez, pentru a fi înțeles așa cum trebuie, că am un mare respect pentru liberalism, în familia mea având mulți membri care au îmbrățișat această doctrină între cele două războaie mondiale. În plus, eu însumi m-am înscris în PNL în 1994, atunci când peste 80 la sută dintre compatrioți erau în FSN-urile vremii, iar actualii trepăduși politici ce umblă cu traista-n băț pe la casele oamenilor din mediul rural fiind niște guguștiuci care își verificau urechile și erau extrem de satisfăcuți că le ieșeau două la orice numărătoare, și de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta. Odată cu trecerea anilor, văzând că în stânga nu mai e loc, au luat-o pe dreapta, așa formându-se ei ca „liberali”. Cu tupeu până la Dumnezeu și șmecherie pe vampirie, ca la reclama aia cu Vlad Cazino. Ceea ce nu știu probabil cei doi nepomeniți este faptul că în politică se poate reveni doar ca zombi …