Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o inițiativă zglobie. Este vorba de un mastodont din oțel și beton, înalt de peste 15 metri, care se va amplasa pe locul unde în urmă cu 44 de ani, un nefericit accident de circulație s-a soldat cu pierderea a 48 de vieți. Am folosit cuvântul „mastodont” nu întâmplător, ci pentru că termenul uzitat de către autorități nu mi se pare la locul lui. Adică monument! Conform DEX-ului, un monument nu este altceva decât o „operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile”. Or în cazul de față, ar trebui să punem egal între eveniment și tragedie, că partea a doua a definiției, e clar, iese din discuție. Că asta a fost atunci, în iunie 1980: o tragedie și nicidecum un eveniment! Este într-adevăr o obișnuință la noi la români, marcarea locului prin amplasarea unei cruci, acolo unde s-a stins o viață. Dar de aici și până la a ridica un mastodont, e cale lungă și nepotrivită. Cu toată pioșenia, regretul și respectul pentru cei decedați atunci, consider că o cruce pe care să fie inscripționate numele celor 48 de persoane ar fi fost din toate punctele de vedere mai potrivită decât un așa zis monument. Așa ar fi fost și creștinește, și normal, și justificat. Numai că dezmățul pe bani publici și erorile catastrofale în aprecierea priorităților conduc la apariția prin localitățile patriei a fel de fel de edificii care nu au vreo legătură cu năzuințele, necesitățile și dorințele oamenilor. Astfel, s-au construit săli de sport în localități unde tinerii sunt păsări rare, parcuri prin sate prăfuite, terenuri de fotbal în pantă, aducțiuni de apă racordate la magistrale total subdimensionate și lista ar putea continua mult și bine. Stabilirea priorităților în cheltuirea banului public nu ar trebui să fie apanajul vreunui primar sau președinte de CJ, ci al locuitorilor. Așa cum se întâmplă de exemplu în Elveția, unde orice problemă legată de interesele obștii se rezolvă numai după consultarea oamenilor, de obicei prin referendumuri. Înțeleg, cazul acestei construcții ce va străjui drumul Botoșani – Suceava nu are decât o importanță emoțională pentru cetățenii din zonă, mai ales că printre cele 48 de victime nu se regăseau consăteni de-ai lor. Și atunci, îmi pun fireasca întrebare: cine se va opri să se reculeagă în câmp, în afara satului, într-o zonă în care nu există niciun refugiu sau o parcare? Cât privește similitudinea de termeni făcută de către autorități (eveniment cu tragedie, adică!) este într-adevăr mișcătoare ținând cont că atât de mulți oameni și-au pierdut viața acolo. Dar nimeni nu s-a gândit vreodată că există un loc pe pământul acesta unde au pierit și mai mulți români, cam dublul locuitorilor din municipiul Botoșani și nu există acolo nici măcar o cruce de mormânt! Asta ca să vedeți cât de mult contează pentru autorități viețile oamenilor. Unde mai pui că acei în jur de 200 de mii de compatrioți morți la Stalingrad (Cotul Donului) în anul de grație 1943 au murit pentru că țara i-a trimis acolo! Oricât de multă ciudă ar fi avut rușii atunci pe români, nu cred că dacă li s-ar fi solicitat un metru pătrat de pământ de pe colinele Donului pentru o cruce, ar fi refuzat. Mai ales că acolo, la Stalingrad, au pierit nu politicieni, nu reprezentanți ai protipendadei românești din acea perioadă, nu exponenți ai justiției sau serviciilor, ci plugari și meseriași de la talpa țării. Adică cei care sunt trimiși carne de tun în prima linie pentru a pune în aplicare proiectele gulerelor albe. Știu, paralela pe care am făcut-o între Huțani și Stalingrad nu prea are noimă, dar de mult timp mă chinuie o întrebare: chiar nu meritau acei nefericiți o cruce, acolo, la ruși? Repet au fost cam 200 de mii de români care și-au dat duhul acolo, pe malul Donului care numai liniștit n-a fost atunci! Revenind la timpurile pe care le trăim și la megalomania asta cu așa-zisul monument, rămân la ideea că acolo la Huțani trebuia construită o troiță simplă, dar plină de semnificații și care nu ar fi costat mai mult de 2-3 mii de euro. Și atunci nu-i normal să ne întrebăm cui ajută oare o construcție megalomană care costă cu mult peste o sută de mii de euro? Eu cred că nici măcar celor care se vor opri pe acolo pentru selfie-uri…
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Rusia ne-a returnat AUR-ul. Atacul Rusiei asupra Poloniei, turnesol pentru Simion – Cristian Pantazi, jurnalist
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
Editorial
Mai întâi, omoară știrile. Apoi, fă ce vrei – Cătălin MORARU, redactor șef
Redacţia -
Aveam de gând să scriu despre dispariția jurnalismului de bună credință, aspect văzut ca o necesitate de clasa politică, aproape în integralitatea ei, ca...
Editorial
Taxe europene, servicii românești – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
În încercarea disperată de a echilibra un buget din ce în ce mai costeliv, guvernanții au sporit birurile pe pensii, deși este și incorect,...
Editorial
Trepădușii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Recent, un fotbalista de la FCU Craiova, Vladislav Blănuță, cetățean al Republicii Moldova, s-a transferat la echipa ucraineană Dinamo Kiev. Până aici, toate bune...
Editorial
Exerciții de imagine – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
Editorial
Pe când un film deștept despre Maria Tănase? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Nu am fost niciodată de acord cu ideea că în trecut am avut mari actori și acum e secetă totală! Nimic mai fals. Avem...
Editorial
Pizza politică, cine plătește și cine se îndoapă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România trebuie să facă față unui moment cât se poate de delicat, însă se pare că nota de plată va fi decontată tot de...
Editorial
Dictatura proștilor nu este democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Sufocați aproape un semicentenar de o cruntă și apăsătoare dictatură, românii au văzut în democrație suprema formă de organizare a societății când de fapt,...
Editorial
Protest pentru lideri, nu pentru sindicaliști– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România e un balamuc total, și asta nu e ceva de dată recentă, e ceva ce s-a cronicizat într-un asemenea hal încât a căpătat...
Editorial
Confuzii fiscale
Redacţia -
În politica românească, paradoxul a devenit regulă. Cazul eliminării impozitului de 1% pe cifra de afaceri pentru multinaționale este doar cel mai recent episod...
Editorial
Jelania lui Emil Constantinescu, cel care ne-a făcut cadou încă un Iliescu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
La timpul potrivit, l-am votat pe Emil Constantinescu cu amândouă mâinile și atunci când a fost declarat învingător am crezut sincer că, în sfârșit,...
Editorial
Verba volant, scripta manent – Cătălin MORARU, redactor șef
Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele...
Editorial
Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și...
Editorial
De ce pensii trebuia să se ocupe și de care s-a ocupat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Mai în glumă, dar mult mai în serios, am cam ajuns să mă tem de reformă. Pentru că toate măsurile cu pretenții reformatoare luate...
Editorial
Pasul mic de la informație la prostie – Dumitru MONACU, scriitor
Unul dintre principalele motoare ale dezvoltării și emancipării omenirii este, fără doar și poate, informația. Un adevăr cunoscut în detaliu de bogata familie Rothschild,...
Editorial
Simfonia distrugerii – Virgil COSMA, jurnalist
Cu peste 30 ani în urmă, David Mustaine, genialul lider al trupei de rock Megadeth, compunea o piesă care s-a dovedit a fi premonitorie....
Botoșani
câțiva nori
17.2
°
C
17.7
°
16.6
°
72 %
1.8kmh
22 %
D
25
°
lun
19
°
mar
27
°
mie
19
°
J
21
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...
corect.