Tragicele evenimente din ultimele zile, petrecute atât în județ cât și în restul țării demonstrează fără doar și poate că implicarea autorităților în protejarea cetățeanului produce mai mult rău decât bine. Astfel, luni, o femeie a fost ucisă de soț după ce cu o zi mai devreme solicitase intervenția poliției. Nu e singurul caz în care victima își pierde viața pentru că „a îndrăznit” să solicite protecția autorităților. Aceasta este expresia criminalilor: „a îndrăznit” să cheme poliția. De multe ori e și singura justificare a fărădelegii, iar uneori e și măsura cu care românașii verzi judecă cele întâmplate. Poate că dacă nu chema poliția nu se întâmpla așa ceva…
Țara asta, așa săracă cum e când vine vorba despre drepturile cetățeanului, își permite să susțină o mulțime de instituții cu rol în protejarea celor vulnerabili. Avem instituții și năimiți cât să dăm și la alții, dar nu există resursele necesare pentru a asigura protecție adevărată, nu doar pe hârtie. Urmăresc de ceva vreme activitatea lui Valeriu Nicolae, am și stat la taclale în câteva rânduri. În mai multe ocazii Valeriu Nicolae a afirmat că modul de lucru al instituțiilor angajate în protecția drepturilor copilului face mai mult rău decât bine. Un copil care își denunță părinții pentru violență are toate „șansele” să aibă parte de un tratament și mai rău sau să fie ucis de cei care i-au dat viață pentru că „a îndrăznit” să se plângă. Asta pentru că, de cele mai multe ori, până se pun instituțiile în mișcare, copilul rămâne în familie.
Acum ceva vreme, în orizontul apropiat un individ cu apucături și-a ciomăgit familia de au fugit bieții copii și nevasta pe unde au apucat. S-a făcut reclamație la instituțiile cu competență în domeniu și s-a intervenit. Reprezentanții instituțiilor i-au adunat pe copii și pe mamă de unde erau fugiți, i-au dus acasă și i-au pus în vedere apucatului că „dacă mai îndrăznește” o să vadă el ce și cum. Ce credeți? A îndrăznit sau nu? Exact… Doar că familia nu a mai cerut ajutor de la nimeni; au plecat pe unde au văzut cu ochii că lumea e largă.
Avem vreo șase instituții cu rol de protecția copilului, dar numărul lor nu înseamnă eficiență, ci doar posibilitatea de a pasa responsabilitatea de la o ușă la alta. Noi nu ne ocupăm cu asta, mergeți la ei… Și „ei” te trimit la alți „ei”, iar pasa se repetă până ajungi la aceeași ușă de la care ai plecat. În momentul în care avem de-a face cu violență în familie, măsura cea mai eficientă și rezonabilă este extragerea din familie și plasarea într-un centru. Legătura dintre agresor și victimă trebuie secționată complet, nu se merge cu măsuri cretine de genul „pusului în vedere”. Vizita poliției nu e în măsură să liniștească agresorul, ci îl irită, uneori până în punctul în care devine capabil de crimă. Amenzile nu descurajează fenomenul, iar atunci când sunt achitate sunt plătite cu contribuția victimei – în multe cazuri agresorul e bărbatul casei, adică ăla care stă pe acasă și nu are serviciu, dar are parale de făcut plinul cu lichide gradate.
Fenomenul a scăpat de sub control și în locul măsurilor concrete guvernanții vin cu noi propuneri legislative. Legi avem, dar nu sunt aplicate, iar responsabilitatea e pasată mai ceva ca mingea la fotbal. N-avem nevoie de o puzderie de instituții, ci doar de una singură, ai cărei angajați să nu se mai poată eschiva, făcând trimitere la legi și competențe din care să rezulte că e treaba altora. Victimele abuzurilor trebuie extrase din familie și plasate în centre cu condiții de viață decente, nu în maghernițe care să le stimuleze dorul de a se întoarce acasă. Mulți care au ajuns, totuși, în astfel de centre, s-au plâns de tirania și lipsa de empatie a angajaților, astfel încât s-au cerut acasă unde, paradoxal, le era mai bine. „Ne-au tratat ca pe niște gunoaie”. Alo, instituțiile! Pe oamenii voștri nu-i verifică nimeni?
Acoperirea cu hârtii funcționează la cote maxime. Statul nu face nimic și problema e pasată către societatea civilă. Vă bate bărbatul? Vedeți că există niște asociații care se ocupă cu așa ceva, au voluntari, au condiții chiar bune… Statul ce are? Are taxe și impozite de încasat. Pentru binele nostru, firește…
Vrei să scapi de întrebarea arzătoare, eu cu cine votez la Europarlamentare?
Institutul Universitar European a lansat o nouă versiune a renumitei sale aplicații de consiliere de vot, care te ajută să vezi exact ce partid se aliniază cu principiile tale. Cum poţi face asta?
Accesezi linkul- https://euandi.eu/en, selectezi ţara şi apoi apeşi butonul pentru a începe chestionarul. Ulterior trebuie să bifezi care este poziţia ta faţă de afirmaţia pe care o citeşti. La final vei şti exact care este partidul pe care să-l votezi.
