Sexul și umorul la români – Dumitru MONACU, scriitor

„Dup-atâta frig și ceață” cauzate de alegeri iată că, din această săptămână și până în buza toamnei, pe fețele multor români vor reapărea zâmbetele. Ce-i drept, o mică parte dintre ei se va bucura de reușita în alegeri, o alta, mai mare, se va consola cu ideea eșecului, iar marea majoritate va răsufla ușurată că măcar pentru o lună-două, chipurile și sloganurile acelea de nesuferit de pe garduri și site-uri nu le vor mai invada ambientul și online-ul. Așadar, este posibil să vedem de acum încolo pe stradă și oameni zâmbind, nu numai fețe plouate și încruntate. Poate că măcar bancurile, aceste arcuri electrice ale circuitelor de umor, vor reveni în peisajul cotidian. Că de la „comedianții” momentului nu ne așteptăm la mare lucru, și când spun asta mă refer la trupele umoristice și de stand-up comedy care actualmente „prestează” pe piața divertismentului. Pentru că altceva nu mai găsim la … tarabe. Dacă în comunism exista (atât cât era, cenzurat și periat până la absurd) umor de radio („Unda Veselă”), de televiziune (scenetele celebre cu marii actori de comedie, dispăruți între timp), emisiunile postdecembriste de profil sunt de un grobianism și o promiscuitate greu de suportat, darmite de înțeles. Cât despre media, doar câteva caricaturi reușesc să se înscrie în șablonul clar și concis al umorului. În rest, peisajul este nu unul anost, ci de-a dreptul jalnic, întrucât aproape toți așa-zișii comici ai neamului își trag seva din … sex. Cuvintele care încep cu „p” și „f” sunt omniprezente, actul sexual devine public, iar înjurăturile, voalate sau explicite, pun moțul la asemenea numere de umor. Această atracție a umoriștilor către zona sexuală este, fără îndoială, și rezultatul educației aberante din comunism, când relațiile intime erau considerate tabu, vicii și … deprinderi capitaliste, iar tentația fructului oprit a funcționat așadar perfect. Că dacă acest neam avea parte de o educație sexuală cât de cât normală, probabil alta era situația. Dacă nu mă credeți, priviți la orice stand-up comedy pe net, la orice emisiune de umor pe tv (I umor, de exemplu!) și veți constata că dacă din esența discursurilor se scoate sexul, nu mai rămâne nimic. Nici idee, nici umor, nici satiră, nici nimic! La fel, același umor deșănțat a fost deversat pe piață prin posturile de televiziune și de grupul Vacanța Mare, care ani de zile ne-a „omorât” pofta de râs cu elucubrațiile unei Lene a lui Pârțac sau cu neghiobiile lui Axinte cu căciula turtită. Cu timpul, grupurile umoristice au dispărut, în locul lor apărând acele reprezentații de nișă numite, va să zică, stand-up comedy-uri. Și dacă am amintit de grupurile umoristice care au încercat sau poate chiar au reușit să ne smulgă zâmbetele, trebuie musai să mai nominalizez aici două dintre ele: „Vouă” și „Divertis”. Despre primul, se poate spune că era o combinație între umorul fin și cel grotesc, cauza înclinării către grobianism fiind, fără îndoială, determinată de public, un public în general necultivat, cu „decât” școala vieții absolvită. Am lăsat la urmă intenționat „caimacul” umorului, adică reprezentațiile grupului „Divertis”, dintr-un motiv foarte simplu în aparență, dar complex și determinant în esență: în toamnă, mai precis în luna noiembrie, trupa lui Tony Grecu se va reuni și va susține un spectacol de zile mari la Sala Palatului. Această veste a bucurat inimile multor români iubitori de veselie, de umor fin, de bășcălie academică. Pentru că acesta a fost segmentul pe care s-a axat grupul ce a luat ființă în cadrul Politehnicii ieșene, la vreo doi ani distanță în urmă față de momentul în care am absolvit eu facultatea. Popularitatea de care s-a bucurat ani de zile acest grup a atins cote de neimaginat. Nepoți și bunici, elevi și profesori, șefi și subalterni toți râdeau de mama focului, la unison, atunci când, de exemplu, „reporterul” Tony îl intervieva pe meșterul cu „ghiveta”, inegalabilul Ioan Gyuri Pascu, fie-i țărâna ușoară! Nu trivialități, nu jigniri, nu apropouri desuete, nu vorbe urâte. Acestea erau coordonatele unor momente antologice de comedie de care azi ne amintim cu mult drag. Iar faptul că artizanii râsului sănătos și cu bun simț se vor reuni la toamnă, ne dă speranța că a apărut o luminiță la capătul unui tunel al veseliei, plin până acum cu vorbe grele și obscenități.