Partide mari și mici, cauze și efecte – Dumitru MONACU, scriitor

Încet-încet, forfota din spatele bloc-starturilor s-a estompat, partidele politice clarificându-și listele electorale. Competitorii, adică viitorii parlamentari vor fierbe în foi de viță până în 1  decembrie, data alegerilor generale. Aruncând o privire peste ai noștri reprezentanți (adică botoșănenii!) se pot trage câteva concluzii. Prima ar fi că principalul partid și din județ și din România nu ne-a surprins cu aproape nimic. Acest „aproape” se numește Elisabeta Lipă, care s-a instalat drept cârmaci pentru barca de 7 plus 1 ce ar vrea să se situeze măcar cu trei-patru lungimi de barcă înaintea celorlalți competitori și să ocupe trei-patru locuri de deputat în Camera inferioară. În barca liberalilor situația este cumva opusă. Niciun deputat sau senator ce se considera titular nu a mai încăput nici pe banca de rezerve, schimbarea garniturii liberale pentru Parlament fiind totală. Un alt aspect demn de remarcat se poate consemna în dreptul unor „exilați” liberali care, în pofida zvonurilor că vor umple listele AUR, au demonstrat maturitate (nu numai politică!) și s-au așezat cuminciori în tribună așteptând cu siguranță momente mai prielnice de a reveni în arena politică. În concluzie, acești „exilați” au punctat pozitiv prin nealinierea oportunistă la partidul lui Simion. Despre celelalte partidulețe nu voi spune nimic întrucât chiar așa, „nimic”, se va numi rezultatul aventurii lor pe scena politică. Ceea ce mă miră până la indignare este ambiția și/sau orgoliul unor șefuleți de partide care nici acum nu au înțeles că monolitul PSD – PNL nu poate fi dislocat decât printr-o unire a tuturor eforturilor mișcărilor politice mici. Niciodată, dar niciodată, USR, PMP, Forța Dreptei sau știu eu ce partid de buzunar nu va accede prin consilii locale sau județene și nici prin Parlament dacă nu își vor uni forțele într-o alianță. Iar acest lucru este extrem de nociv pentru democrația din România întrucât, încet-încet, dictatura celor două partide tinde să facă din acest hidos USL un partid-stat. Dislocarea monolitului nu se va putea niciodată realiza fără alianța dintre partidele mici, partide care, prin legi … specifice au fost puse la colț, cu drepturi limitate, tocmai de către PSD și PNL. Legile cu iz electoral care au fost elaborate din 2012 încoace favorizează monolitul și scoate aproape total din joc partidele mici și independenții. Și dacă am amintit de independenți, e normal ca un candidat independent fără un partid în spate să fie obligat să obțină cam tot atâtea voturi câte poate aduna un partid? Eu cred că nu. De bună seamă că mințile crețe din cele două partide mari vor susține că legile pe care le-au emis au rolul benefic de a simplifica scena electorală, de a limita pe unii exaltați de a fi clienți permanenți ai scrutinelor electorale. Este posibil ca într-un procent infim, cam 1-2 la sută, să aibă dreptate. Dar în rest, nu au „croit” legile electorale decât după hoiturile lor mătăhăloase, pirpiriii fiind ejectați din start în afara jocului. Același calapod a stat și la „croirea” cadrului legal pentru prima funcție în stat. Și aici, cei mari au tras spuza pe focul lor, independenții neavând decât un singur rol și anume acela de iepurași de câmp!  Și dacă tot am ajuns la instituția prezidențială, trebuie neapărat să subliniez falimentul total al acestei instituții, faliment început cu avânt revoluționar de către Iliescu, continuat cu habarnismul lui Constantinescu, apoi din nou Ilici (ce stupizi am putut fi atunci, în anul 2000!) după care a urmat doza de șmecherie pe vampirie a lui Băsescu și în sfârșit, bomboana de pe colivă așezată cu minuțiozitate precum o minge de golf de cel mai nesuferit președinte care s-a perindat la Cotroceni! Măcar Iliescu, Constantinescu și Băsescu mai aveau și ceva partizani pe lângă ei! Iohannis în schimb a reușit să cadă atât de mult în clasamentul popularității încât azi, nu știu dacă din o sută de oameni se găsesc doi-trei care să aprecieze ceva la el. Și astfel, ajung din nou la ideea că atunci, în 1989, restaurația trebuia să înceapă cu instaurarea monarhiei și nu a anarhiei, așa cum a fost! Revenind la parlamentarii care ne vor reprezenta la centru, probabil aceștia vor reprezenta acolo doar cele trei partide (PSD, PNL și AUR) și niciodată interesele botoșănenilor. Mi-e aproape imposibil să-i văd la aceeași masă pe reprezentanții celor trei partide, dezbătând și căutând soluții pentru atragerea de investiții, pentru locuri de muncă, pentru demararea și accelerarea unor proiecte deja avansate ca fiind realități imediate (șoseaua de viteză Suceava-Botoșani), Autostrada Moldovei, rezolvarea problemelor legate de apă, susținerea fermierilor și câte și mai câte nevoi pe care le au oamenii locului. Concluzia acestor rânduri mi-aș dori-o a fi următoarea: AUR, USR, FD și toate celelalte partidulețe, găsiți o cale comună și opriți hegemonia USL întrucât acest monopol al celor două grupări duce încet dar sigur la dictatură. Renunțați la ce vă desparte și puneți pe masă ceea ce ar trebui să vă apropie: interesul cetățeanului, al urbei și al țării!