Dacă ar fi să asemăn cu ceva societatea românească contemporană, atunci, fără vreo reținere și fără echivoc m-aș gândi la o cetate medievală. O cetate în miezul căreia locuiesc dregători mai mari și mai mici în frunte cu căpetenia lor, iar în jurul edificiului, în afara zidurilor păzite cu strășnicie de străjeri zeloși, trudesc plugarii, păstorii, meșteșugarii ale căror roade, produse sau servicii, nu se pot transforma în bani decât prin intermediul oamenilor cetății, adică bogătanii. Deși toți acești slujbași sunt aparent liberi în afara zidurilor, ei sunt prizonierii unui sistem bazat pe forță, teroare, nedreptate. Răbufnirile sau revoltele lor sunt din fașă anihilate de cohorta de străjeri care asigură pacea și bunăstarea în cetate. Transpusă la nivelul zilelor noastre, această cohortă este formată din polițiști, jandarmi, militari, sepepiști, sereiști, toți mișcându-se și activând într-un context conceput de către politicieni și pus în practică de către cei din Justiție. Legătura dintre cei din Justiție și politică este una foarte strânsă, ceva gen mâna stângă și mâna dreaptă. Niciuna nu acționează independent și, în plus, una se spală pe alta ori de câte ori situația o impune. Dar, gata cu comparațiile, să revenim la lumea noastră, cea de azi. Două au fost informațiile din aceste zile care au îngropat și mai adânc prestigiul și imaginea Justiției din România. Este vorba de cazul „Buzatu” de la Vaslui și cazul „Crișan” de la Arad. Deși din colțuri total diferite ale țării, cele două situații se aseamănă ca două picături de apă prin soluțiile date de către judecători. În primul caz este vorba de anularea tuturor dovezilor care îl incriminează pe cel care se pare (hai să folosesc un termen prudent!) că lua mită cu portbagajul și anume fostul președinte al CJ Vaslui, Dumitru Buzatu. Și dacă tot am amintit de meleagurile vasluiene nu pot să nu amintesc de … celeritatea cu care a fost executat acolo Nelu Tătaru pentru o mită de 50 de lei sau câteva ouă și-o găină. Ei, în cazul lui Tătaru s-au mișcat procurorii de parcă ar fi fost vorba de infracțiunea de înaltă trădare, în timp ce în cazul „Buzatu” au confecționat niște probe pe care judecătorii, justificat sau poate nu, le-au distrus dintr-o suflare. E limpede că din aceste două exemple se poate trage lesne concluzia că aparatul din Justiție a funcționat defectuos. Din păcate, nimeni nu va fi tras la răspundere sau sancționat, întrucât ambele cazuri vasluiene au deja rezolvarea în plic, respectiv o executare și o reabilitare. Traversând țara, ajungem la Arad, unde judecătorii au lăsat-o în libertate pe suspecta către care duceau toate ițele acestei afaceri murdare. Ițe pe care le-au încropit, timp de vreo trei ani, procurorii. Cine și când a greșit, așadar? Cu siguranță, întrebarea mea e retorică. Știu, adevărul omenesc de multe ori este opus adevărului juridic, dar totuși când un cal o ia la stânga (judecătorul) și unul la dreapta (procurorul) e clar că birjarul a dat comenzile greșite și boierul ar trebui să-l urecheze. Din păcate, ambii adică și birjar și boier (Justiție și politic, adică!) au aceleași interese și nu vor biciui sub nicio formă bidiviii, pentru că vor avea nevoie de ei în continuare. Drept urmare, vor fi chemați meșteșugarii să repare atelajul strict din cauza comenzilor greșite, dar și agricultorii care să le dea un braț de fân în plus, cailor. Și toate astea sub privirile aspre ale străjerilor de pe ziduri. Iată așadar cum se face dreptatea în România! Cât despre vorba aceea că unde sunt doi juriști sunt trei păreri, eu o consider o născocire românească, așa cum sunt de altfel toate legile care cuprind texte cu „poate”, „dacă” sau … „sau”! Legea ar trebui să fie clară, fără dubiu și fără loc de interpretări. Că de aia plătim regește aproape 500 de dregători, și nu de plugari sau meșteșugari! Dacă vom lua în considerare faptul că cele două spețe prezentate sunt o infimă parte dintr-un noian de erori din domeniul juridic, atunci vom realiza perfect de ce și din cauza cui suntem pe ultimul loc în UE la aproape toate capitolele. Coroborate cu celelalte gogomănii guvernamentale, se obține astfel imaginea perfectă a frânelor nației. Frâne care sunt mereu puse în ceață spre a nu fi observate. Frâne care ni se explică aproape zilnic că se datorează străinilor care nu ne vor binele, de parcă ei, cei care ne explică, ni l-ar vrea. Și astfel dăinuim în continuare, supuși, în afara zidurilor cetății medievale…
Cetatea medievală – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Editorial
Bătaia moșnegilor cu pietre…periculoase – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă ar fi să nu țin seama de proporții și să asemăn cu ceva conflictul dintre Israel și Iran, apoi cu siguranță bătaia cu...
Editorial
Sindicatele – scut pentru impostori – Ciprian MITOCEANU, scriitor
S-au burzuluit ceva sindicatele de când cu austeritatea asta, dar mai mult așa, să facă impresie artistică. Doar nu-i imaginează careva că sindicatele chiar...
Editorial
Necesitate maximă: legea răspunderii – Dumitru MONACU, scriitor
La ora actuală, România are nevoie ca de aer de o așa lege. O lege care, pentru motorul bugetar ar fi un aditiv extraordinar,...
Editorial
Premiul „Obrazul de talpă de bocanc” merge la PLM – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum în preziua decernării premiilor Oscar s-a găsit cineva să ofere și prea puțin râvnitul trofeu „Zmeura de Aur”, cred că e cazul...
Editorial
Lumea nebună – Dumitru MONACU, scriitor
Cum îi mai place românului să-și complice viața! Ce simplu ar fi fost dacă în locul lui Nicușor Dan astăzi era președinte George Simion!...
Botoșani
cer senin
22.6
°
C
22.6
°
16.6
°
61 %
1.3kmh
2 %
lun
34
°
mar
35
°
mie
30
°
J
24
°
vin
17
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
O imagine cât o mie de cuvinte pentru viteza pe calea ferată, mai ales cea din judeţul Botoşani.
EDITORIAL
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
EPIGRAMA ZILEI
Doamna, o femeie fină
În șoaptă a replicat
Că și piatra masculină
Tare s-a ... muiat!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...
V-ați focusat pe pesede, altceva nu știți, ce dace justiția va doare în cur, scapă și Buzatu,băiatul lui Gino e ca și scăpat, asasinii de la Arad au plecat în vacanță justiția coruptă 100 % și voi o urmăriți pe Doinita,cu ce se îmbracă,………