O vorbă de duh spune că bunii meseriași și comercianți nu vor duce niciodată grija zilei de mâine. Dacă în ceea ce-i privește pe meseriași viitorul încă sună bine, pentru comercianți „niciodată” a devenit cam relativ, multe afaceri bazate pe comerțul mărunt fiind înghițite de online, iar locul lor în zicală a fost luat de escroci. Pentru șarlatani viitorul sună mai bine decât oricând și de vină pentru asta nu e doar internetul, unde pungașii se simt ca rața în baltă. Lipsa de implicare a autorităților e efectiv gazul care întreține focul ce consumă resursele naivilor.
La scurtă vreme după ce a izbucnit scandalul Nordis, liderii politici au promis că vor face legi menite să-i protejeze pe cetățeni de țepele imobiliare. Vizibil iritat de întrebările ziariștilor deoarece scandalul îl viza personal, premierul Ciolacu a spus că s-a făcut un grup de lucru în Parlament și că Simonis se ocupă de asta, că se are drept model legislația din Germania. „Cele sesizate trebuie să nu se mai întâmple”.
A trecut ceva timp de atunci și nu s-a întâmplat nimic din ceea ce s-a promis. Legislația adaptată situației din România nu numai că nu s-a adoptat, dar țeparii imobiliari s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie și au devenit și agresivi. Până nu demult știam doar de Nordis, acum sunt o mulțime de nemernici – că nu le poți spune altfel – care promit „aparhoteluri” în stațiuni de lux. Ei construiesc, ei administrează, tu doar dai banii. Toți odată, dacă se poate. Se merge pe sistem Nordis, dacă tot a funcționat și balta nu doar că are pește, dar dă peste maluri de plină ce e cu fraieri.
Cum spuneam, a trecut ceva vreme, scandalul Nordis s-a stins și, în afară de păgubași, prea puțini își mai aduc aminte de așa ceva. Vicol e bine, mersi, ba chiar își permite să amenințe și a dat-o pe cugetări de manelist. Ciolacu e și el cât se poate de vioi, deși era dator cu mai mult decât o demisie, iar cele sesizate se tot întâmplă. Senatorul Daniel Zamfir a ieșit în fața presei însoțit de dezvoltatori și a declarat că nu se dorește împiedicarea dezvoltării imobiliare pentru că e o activitate extrem de importantă. Cu alte cuvinte, ioc legislație care să-l protejeze pe cetățean de țeparii din domeniu. Pentru că fraierii își merită soarta, asta a transmis Zamfir. Nu e de datoria lui să apere lumea de escroci, asta e treaba poliției. Fraierul e de vină; de ce dă avans 90% pentru niște hârtii? „Nicio lege din lumea asta nu-l protejează pe om de propria decizie”. Ești fraier, asta meriți.
Legislația franceză, des invocată în scandal, prevede avansuri de maxim 10%, iar banii sunt folosiți doar pentru construcția imobilelor, nu sunt cheltuiți discreționar de „dezvoltator”, așa cum se întâmplă în România, unde falimentarea companiei de către dezvoltator e o practică obișnuită. Rețeta e simplă. Promiți marea cu sarea de la balconul propriului aparhotel, încasezi avansul, apoi cheltui paralele după bunul plac și declari falimentul. Dacă ai relații în lumea politică e și mai bine.
Scandalul a trecut, escrocheriile cu aparhoteluri sunt mai rentabile decât oricând. Vorbim de ceva cu viață lungă, cum e potlogăria cu tigăi de calitate, vândute la preț de chilipir din portbagajele mașinilor cu care pungașii cutreieră țara.
În România, nu doar că șmecherii prosperă, dar par să fie și singurii pentru care legile sunt opționale, iar naivii sunt singurii care achită nota de plată a dezmățului la care politicienii nu sunt martori, ci părtași. Cât timp autoritățile preferă să tacă, să mimeze reforma sau – mai grav – să țină umbrela escrocilor imobiliari, fraierii vor continua să fie vânați la drumul mare, sub lumina reflectoarelor de pe șantierele aparhotelurilor de lux. Iar dacă ne întrebăm când se va termina această bătaie de joc, răspunsul e simplu: atunci când tăcerea autorităților nu va mai face echipă cu lăcomia dezvoltatorilor și cu nepăsarea generală. Adică mai avem de așteptat.
