Borna 500 în Absurdistan – Dumitru MONACU, scriitor

Când am început, în urmă cu aproape 5 ani, colaborarea cu „Monitorul de Botoșani”, m-am gândit că aceasta nu o să dureze mai mult de un an, doi poate, întrucât subiectele pe care le consideram eu interesante nu erau nelimitate și nici cu o frecvență cât de cât constantă. Or bătutul apei în piuă, limbajul de lemn și gargara ieftină nu le-am suportat niciodată. Odată „înhămat” la această misiune, am descoperit că în România orice este finit în afară de prostie, trufie, hoție și alte câteva asemenea „trăsături”. Și uite-așa, am ajuns să public azi editorialul cu numărul 500, un număr care nu reflectă nici multitudinea subiectelor demne de interes și nici posibilitățile mele de exprimare în ceea ce le privește. Oricând, oriunde te-ai uita în jur, dai peste ciudățenii și anomalii, peste gogomănii și prostii care, culmea, sunt extrem de vizibile pentru orice cetățean onest, dar nu și pentru diriguitorii sau protagoniștii respectivelor scenete absurde, ridicole sau frizând normalitatea. Și ca să nu mă acuzați cumva că tocmai acum, la borna 500, bat apa în piuă, o să fac un tur de orizont, să vă prezint „minutul și scorul” – vorba regretatului Ion Minoiu de la emisiunea radiofonică „Fotbal minut cu minut”. Așadar, cu ce ne-am ales în ultimul timp? Subiectele sunt multe, drept urmare o să aleg câteva mai relevante. Primul care îmi vine în minte are ca punct de start o fostă judecătoare botoșăneană, numele ei nici nu contează (și nici nu va conta pentru istorie, în pofida viselor ei de mărire!) care a pus la cale o … republică de Ploiești demnă de nenea Iancu! Decizia unui mameluc de la Curtea de Apel din orașul găzarilor ne demonstrează încă o dată că I. L. Caragiale nu a fost un scriitor plin de umor, ci un simplu … cronicar al vremurilor sale! Făcând un salt peste ani, constatăm că nenea Iancu a procedat precum producătorii serialului „Las Fierbinți”, care nu au realizat o comedie, ci un documentar extrem de bine … documentat  al satului românesc contemporan. În același decor colorat în absurd și prostie, iată că un postac botoșănean care are ceva de împărțit cu primarul Andrei, pune la greu pe rețelele de socializare niște anunțuri morbide cum că atât edilul cât și fiul acestuia și-au pierdut viețile într-un accident auto. Asta după ce, în urmă cu vreo două săptămâni, l-a „omorât” și pe antrenorul FC Botoșani, Leo Grozavu. Ce minte diabolică, ce creier neted și minuscul poate gândi că o asemenea știre ar putea să-i satisfacă dorința de răzbunare, ura viscerală sau simțul macabru rău de tot al unui umor de doi bani? Din nou absurdul, efectiv ne strivește cu ale lui „realizări”! În același context, adică de absurd complet, am aflat cum se negociau, la pește, tarifele de încadrare la spitalul Mavromati, de parcă în saloane nu ar fi oameni de îngrijit, ci cartofi sau pătrunjel de cumpărat. Ca și cum piața centrală cu samsarii ei ar avea în subordine și spitalul! Poate fi ceva mai absurd? Răspunsul este, evident afirmativ, întrucât trăim în România, țara numită pe la colțuri, Absurdistan. În același context autohton, aflăm că firmei de construcții care a furat curent pe timpul lui Țurcanu, iar mai nou s-a specializat în umflarea contractelor din PNRR ce vizau aducțiunile cu apă, i s-a cerut insolvența. Nu m-ar mira nicidecum ieșirea firmei de pe scenă cu scopul vădit de a proteja niscaiva fonduri și active. Doar trăim, așa cum am spus, în Absurdistanul Europei! O altă gogoriță de pe la noi scoate în evidență lipsa de profesionalism a celor care pun pe hârtie desfășurătorul unor olimpiade școlare naționale fără să se asigure că există suportul uman, material, anomalie care a condus la umplerea golurilor cu bani din buzunarele profesorilor sau, tot rău, cu cerșetoria de fonduri la eventuali sponsori. Lipsa de viziune și implicare a ministerului de resort este, categoric, punctul comun al acestor olimpiade. Pentru că acolo, la minister, ar trebui să fie turnul de control care să asigure și fonduri și infrastructură și personal calificat care să stea la baza unor concursuri cu adevărat reușite. Dar nu se întâmplă deloc așa, în patria noastră, Absurdistan! Ieșind din plaiul eminescian, aflăm de la Cluj, de la antrenorul „șepcilor roșii” Neluțu Sabău că în caz de o participare a echipei lui în preliminariile cupelor europene, nu are unde juca, întrucât pe „Cluj Arena” urmează să se desfășoare nu știu ce festivaluri și concerte. Chiar așa? De aceea s-au băgat zeci de milioane de euro în stadioane noi și moderne? Ca să aibă loc niște festivaluri de care se alege doar … praful? Chiar nu s-a găsit o toloacă la marginea orașului care să poată găzdui puseurile de personalitate ale unor tineri fără orizont și viitor? Din nou, Absurdistan! Ar mai fi câteva episoade absurde de prezentat, dar au legătură cu campania electorală și nu vreau să influențez nimănui opțiunea de vot. Pentru că oricât ai încerca să schimbi ceva în țara asta, te lovești de oameni care știu totul, dar nu pot face nimic, fapt ce mă îndreptățește să cred că și constanța, persistența în dobitocie și preaplinul de sine sunt caracteristici specifice Absurdistanului…