Imaginea și modalitatea de comunicare reprezintă azi două tăișuri eficiente cu care politicienii trec supărător de ușor prin brânza electoratului. Dai bine în poză și spui ce vrea Sulică să audă, gata!- te-ai procopsit de un vot. Ce mai contează că tu ca politician ești varză, nu știi ce facultate ai terminat și nu poți să vorbești liber despre un subiect nici măcar preț de trei cuvinte… În contrast cu acest gen de politruci există și unii care știu să se urce singuri în tren dar coboară aiurea în câte-o haltă și până nimeresc alt tren, s-a dus pe copcă mandatul. Cam în această situație s-a pus zilele trecute șeful ANAF-ului Adrian Nica, mai exact atunci când a încercat să explice componența celor 30 de procente ale GAP-ului de TVA. Pentru cei ce nu cunosc, noțiunea de GAP de TVA este diferența dintre TVA teoretic și TVA efectiv colectat. Fac o paranteză aici, în legătură cu acest englezism „GAP” pe care l-am studiat în urmă cu foarte mulți ani la Liceul de Informatică având un cu totul alt sens atunci: General Algebraic Processor, prescurtat GAP, poreclă pe care i-am dat-o profesorului de profil! În fine, anii au trecut și iată că termenul a apărut azi într-un context total diferit. Poate la fel de diferit ca și contrastul dintre ce a vrut să sublinieze Nica și ce a ieșit. Dorind să dea un exemplu, mai marele ANAF-ului a dat cu oiștea în gard, toată presa ducând ideea într-o altă zonă. Da, e adevărat că și micile gospodării, micile îndeletniciri ale românilor contribuie la acest GAP dar procentul este mic de tot în comparație cu marii evazioniști. Cam 7 procente din care celebrele gemuri și dulcețuri, duc pe undeva aproape de un procent. Așadar, se poate trage concluzia evidentă că Adrian Nica stă prost de tot la capitolul comunicare. Ceea ce nu e bine nici pentru el, nici pentru guvern și nici pentru cetățenii care altceva așteaptă de la șeful unei asemenea instituții. Mai pe scurt, Nica a lansat o „petardă” de presă, o prostie adică. O prostie, din prostie, evident. Dar să nu credeți că toate „petardele” acestea lansate în spațiul public prin media sau rețele sunt toate efect al prostiei sau neștiinței. De foarte multe ori se dau ca sigure măsuri nepopulare viitoare ale guvernului, generate ori de directivele europene, ori de tendințele uneia din cele două tabere care azi se bat de-și umflă boturile, adică suveraniștii cu globaliștii. Fiind fake-uri de impact, ele stârnesc valuri mari în rândul opiniei publice, valuri care, în timp sau mai exact în spațiu, adică la țărmul adevărului, ele se sting ca și cum nu ar fi existat. Bineînțeles că „lansatorii” găsesc pe loc explicația pentru „neimplementarea” „petardei” aruncate în piața media: trebuia să se întâmple cum au zis ei dar la presiunea poporului, „petarda” a fost dezamorsată. Vă amintiți probabil ce tam-tam s-a făcut în urmă cu vreo doi ani în legătură cu făina de insecte care, pasămite, urma să ia locul mămăligii sau franzelei. S-a întâmplat așa ceva? Sigur că nu. Apoi, zvonurile în legătură cu luarea la oaste a rezerviștilor. Aici chiar mă umflă râsul! De ce să îi ia, frate? Să doboare cu ZB-ul sau Kalașnikov-ul, rachetele balistice sau dronele? Cine mai crede că un război adevărat înseamnă gloanțe, tancuri, tranșee, grenade și altele asemenea, se înșală amarnic. Să nu-mi veniți cu exemplul gâlcevii din Ucraina care mai degrabă s-ar asemăna cu un conflict domestic între doi frați sau între doi soți unde Rusia joacă evident, rolul fratelui mai mare sau al bărbatului. Războiul din Ucraina are două coordonate clare: interesele economice versus paranoia unui lider care încet dar sigur își duce poporul la râpa istoriei. În fine, treaba lor, deși e cumva și treaba noastră pentru că dacă vezi că-i arde casa vecinului, trebuie să faci ceva ca să scapi fără pagube. Revenind la comunicarea de care vorbeam, adică lansarea de fake-uri după fake-uri, singura modalitate de a nu ne duce după fentă este informarea. Dar nu tot de la cei de teapa manipulatorilor, că n-am făcut nimic. Informarea trebuie să cuprindă cercetare, documentare, accesare Google, ChatGPT dar și alte asemenea oportunități și până nu vedem negru pe alb că lebăda-i neagră, să nu le dăm satisfacție celor ce vor să ne manipuleze cu orice preț. Cât privește dezinformarea din prostie cum a fost cazul lui Adrian Nica, aici antidotul este clar, timpul. Să avem așadar răbdare că lucrurile se vor lămuri. Oricum ar fi, bombardamentul informațional menit a ne prosti de cap este la momentul actual mai intens decât toate dronele rusești și ucrainene la un loc, de când a început gâlceava…
