„Cromwell se pregătea să pustiască întreaga creștinătate; familia regală era pierdută și a lui pentru totdeauna la putere, dacă un grăunte de nisip nu i s-ar fi așezat în ureter. Roma însăși era gata să-nceapă a tremura în fața lui: dar pietricica fixându-se acolo, el a murit, familia lui a fost răsturnată, totul s-a liniștit și regele a fost reînscăunat” (Blaise Pascal, Cugetări, Secțiunea IV, Editura Univers, București, 1978, p. 64).
Oliver Cromwell (1599-1658), Lord Protector al Insulelor Britanice, a fost una dintre marile personalități ale istoriei engleze și universale, cu el începând șirul revoluțiilor de la Atlantic la Urali, care aveau să schimbe fața întregii omeniri. Anecdota lui Pascal despre Cromwell, liderul Angliei după execuția, în 1649, a regelui Carol I, a scăpat neobservată multora dintre analiștii scrierilor sale, mult mai cunoscută fiind afirmația sa „Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată fața lumii ar fi fost schimbată”.
În 1658, Cromwell era la apogeul puterii sale, temut și respectat de întreaga Europă, controlându-și țara ca Lord Protector. Conflictul sângeros cu Irlanda era aplanat, Anglia încheiase pace cu Olanda, era aliată cu Suedia și aliată cu Franța contra Spaniei. Cauza protestantă părea în siguranță, iar în interior mișcările regaliste se calmaseră. Contemporan cu Cromwell, George Fox, fondatorul Societății Religioase a Prietenilor, cunoscută și sub numele de Quakers, are o întâlnire cu acesta în august 1658, afirmând apoi despre Cromwell că „arăta precum un om mort”. Câteva săptămâni mai târziu, în ziua de vineri, 3 septembrie, orele 15.45, Cromwell era mort, exact când se aniversau șapte ani de la marea sa victorie contra scoțienilor. Moartea lui va tulbura din nou apele în Anglia, iar Carol al II-lea, fiul exilat al regelui decapitat Carol I, va prelua tronul englez, doi ani mai târziu.
Ce a cauzat moartea Lordului Protector? Opinia generală, în epocă, era aceea că a murit răpus de malarie. Contemporan cu Cromwell, marele gânditor Blaise Pascal, plecând de la constatările, neexprimate public, ale unor medici ai epocii, avea să scrie, în Cugetările sale, cauza adevărată a morții: omul care a condus prima revoluție a epocii moderne, cel care a determinat condamnarea la moarte și executarea regelui Carol I, rebelul care a băgat spaima în papi și în monarhi, învingătorul spaniolilor, olandezilor, irlandezilor și scoțienilor, aflat în culmea gloriei și a puterii a sfârșit ucis de …un grăunte de nisip. Un mic grăunte, care s-a așezat în uretră și care, în urma febrei cauzată de malarie, a dus la infecție urinară, septicemie și, în final, moartea marelui conducător.
Dacă nu ar fi fost Pascal, care să consemneze ceea ce medicii se fereau să recunoască public, nu s-ar fi știut nimic despre „grăuntele lui Cromwell”, pentru că la urma urmei acesta era „posesorul” firului de nisip. Cum Pascal a fost cel care a scris despre aceasta, grăuntele i-a fost „atribuit” acestuia, de atunci vorbindu-se despre „grăuntele de nisip al lui Pascal”. Expresia se referă la o cauză minoră ale cărei efecte sunt determinante, foarte importante, profunde. Echivalentul românesc al expresiei este „buturuga mică răstoarnă carul mare”.
La 30 ianuarie 1661, când se împlineau 12 ani de la decapitarea regelui Carol I, trupul lui Cromwell a fost deshumat, atârnat în lanțuri și apoi decapitat. Cadavrul a fost aruncat, iar capul a rămas înfipt în fața palatului Westminster Hall până în 1685. A trecut apoi prin mai multe mâini până când, în 1960, a fost donat Colegiului Sussex, din Sydney, unde Cromwell studiase. Colegiul este parte a Universității Cambridge, iar lui Cromwell i s-a acordat o înmormântare demnă, într-un loc secret din spațiul colegiului. Sugestia lui Winston Churchill, făcută când era Lord Prim al Amiralității, anume aceea de a numi un vas de luptă britanic HMS Oliver Cromwell a fost respinsă de către casa regală britanică.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Oliver Cromwell (1599-1658)
Lord Protector între 1653-1658
Statuia lui Cromwell, în fața Parlamentului din Londra
Piatra de mormânt a capului lui Cromwell, depus în apropiere
Curtea Colegiului Sussex, din Sydney, parte a Universității Cambridge
