Casa “Manolache Iorga” este printre cele mai valoroase clădiri din punct de vedere istoric şi
arhitectonic.
Imobilul a fost ridicat la sfârşitul secolului al XVIII-lea de străbunicul după tată al lui Nicolae Iorga, unul dintre cei mai bogaţi negustori ai vremii. Amplasată în vechea mahala a Bisericii „Sfânta Parascheva”, actuala Stradă Unirii, locuinţa are la parter patru camere, un hol şi pivniţă pentru mărfuri, iar la etaj cinci camere mari şi trei holuri.
„E o clădire deosebită. Aceasta şi Farmacia Gorgias Semaca sunt primele două case cu etaj din judeţ. Stilul arhitectonic e unul orăşenesc”, specifica Gheorghe Median, muzeograf.
Casa e descrisă de Nicolae Iorga în lucrarea sa „Drumuri şi oraşe”, din 1904, drept o clădire cu o grădină imensă. Proprietarul Manolache Iorga a dăruit-o ca zestre fiicei sale, măritată la Iaşi, care a vândut-o unei mătuşi. La rândul său, aceasta a vândut-o fiicei sale, Maria Stroici, care s-a căsătorit cu inginerul şef al Botoşaniului, Alexandru Saint Georges, iar casa a căpătat o nouă importanţă prin persoanele care au locuit-o. Alexandru Saint Georges a fost inginer şef al oraşului în 1890 şi preşedinte al Secţiei Muzicale a Ateneului Român. Fiica sa, Didia Saint Georges, a fost compozitoare şi pianistă.
Nepotul Ioan a fost poet şi dramaturg, iar Alexandru colecţionar şi iniţiator al muzeului din Bucureşti. Familia a deţinut casa până în 1950, când ultima proprietară, neputându-şi plăti impozitele, a părăsit-o.
După 1955, clădirea a trecut în patrimoniul Primăriei şi dată unor oameni fără locuinţă. În 1980, s-a decis ca aici să fie amenajat Muzeul de Etnografie. Lucrările au durat zece ani. Muzeul a funcţionat până în 2007, când a fost retrocedat unui urmaş al familiei Saint Georges.
