Expresia este folosită cu referire la o muncă fără sfârșit, o sarcină care începe iar și iar, o întreprindere zadarnică, sortită eșecului, inutilitatea unei sarcini repetitive, care nu poate fi niciodată finalizată. Povestea care stă în spatele expresiei se petrece în mitologia greacă, în actualele spații istorice ale Greciei, Egiptului și Libiei și pleacă de la personajele legendare Danaos Și Egyptos. Danaos era fiul regelui Belus, al Egiptului și al nimfei Achiroe, sora lui Nilus, zeul-fluviu, moștenind de la tatăl său tronul Libiei. Danaos îl avea ca frate geamăn pe Egyptos, cel care i-a succedat tatălui lor în fruntea Egiptului. Cum Danaos avea 50 de fiice, Danaidele, iar Egyptos 50 de băieți, cel din urmă poruncește căsătoria fiilor săi cu cele 50 de Danaide. Danaos nu a fost de acord cu această propunere, așa încât își ia fiicele, le îmbarcă la bordul unei nave, construite după sfaturile zeiței Atena, aceasta fiind prima corabie din istoria omenirii, și se stabilesc în Argos, un oraș grecesc din Peloponez, de care era legat prin descendența sa din Io, o preoteasă din Argos a zeiței Hera. Acolo, Danaidele vor obține protecția regelui Pelasgus al cetății. Între timp, la insistențele fratelui său, Danaos acceptă căsătoria fiicelor sale cu fiii lui Egyptos, pentru a feri populația locală de un eventual război. Fiicele au primit ordin din partea tatălui lor să își ucidă soții în noaptea nunții. Toate Danaidele acceptă, cu excepția uneia, Hypermnestra, care l-a cruțat pe Lynceus, soțul său, deoarece acesta acceptase să îi respecte virginitatea. Celelalte 49 de surori au urmat porunca tatălui și după ce i-au ucis pe miri au îngropat capetele lor în Lerna, o localitate din apropierea Argosului. Au fost făcute și onoruri de înmormântare celor 49 de trupuri, la marginea orașului, iar la porunca lui Zeus trupurile neînsuflețite au fost purificate de către zeița Atena și zeul Hermes. Supărat de neascultarea fiicei sale, Hypermnestra, Danaos a dat ordin să fie închisă în temnițele Argosului, de unde a fost salvată la intervenția zeiței Afrodita. Ulterior, Hypermnestra și soțul său, Lynceus au dat naștere unei noi dinastii ce avea să conducă Argosul. Celelalte 49 de Danaide și-au ales mirii în urma unei competiții mitice comune: s-a organizat o cursă de alergare iar ordinea în care potențialii miri au terminat le-a hotărât pe mirese să și-i aleagă de soți. Cât despre Egyptos, după moartea fiilor săi s-a refugiat în localitatea Aroe, din Grecia, unde va muri mai târziu. Potrivit unei versiuni a mitului, fratele său, Danaos, cel care a comandat măcelul ginerilor, în același timp nepoților săi, a fost ucis de către Lynceus, care a răzbunat astfel moartea fraților săi. Pentru faptele lor, Danaidele au fost trimise în Tartar (echivalentul iadului creștin) și pedepsite să care apă cu un urcior pentru umplerea unui butoi găurit, sarcină evident imposibilă, căci tot ceea ce vărsau în butoi se scurgea instantaneu. Plecând de la scrieri ale unor poeți mai vechi, marele tragedian grec va crea tetralogia Danaidele, din care se va păstra doar prima tragedie, Rugătoarele. Semnificația pedepsei divine a Danaidelor este foarte asemănătoare cu cea din mitul lui Sisif. Dar aceasta este o altă poveste.
Regiunea Argolida, din Peloponez, având drept reședință orașul Argos
Danaidele. Tablou, din 1904, al lui John William Waterhouse
Miniatură înfățișând Danaidele ucigându-și soții
Bustul lui Eschil (525-456 î. Hr.) din Zappeion – Atena. Eschil este considerat părintele tragediei
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
