Expresia „a pune la index” are înțelesul primar de „a trece o carte în lista cărților interzise”. Familiar, despre o persoană sau un lucru, trecut la index, înseamnă că e socotit nedemn, nevrednic sau periculos și trebuie exclus. O expresie cu înțeles similar este „a pune, a trece pe lista neagră” pe cineva sau ceva. Expresia a apărut în mediul catolic occidental, în directă legătură cu reforma religioasă. În secolul al XVI-lea, din biserica catolică se vor rupe, rând pe rând, cultele protestante, cele mai importante fiind luteranismul, calvinismul, zwinglianismul și anglicanismul. Faptul că aceste culte câștigau, de la un an la altul, tot mai mulți aderenți, că nu recunoșteau primatul papal (supremația papei), că erau puse în discuție dogme considerate de catolici de neatins, precum Sfintele Taine, sfințenia, harul, mântuirea, rugăciunea, binele și răul, au determinat o reacție promptă din partea Bisericii catolice. Astfel, în Europa centrală și apuseană se declanșează Reforma catolică, sau Contrareforma, care își propunea să salveze ce mai era de salvat și să împiedice ca protestantismul să facă noi prozeliți. Direcțiile de acțiune au fost stabilite în cadrul Conciliului ecumenic de la Trento (1545-1563), durata de aproape 20 de ani a lucrărilor indicând anvengura situației și importanța cu care era tratată de către catolici. Au fost 25 de sesiuni de lucru, iar în acest interval s-au schimbat cinci papi. Una dintre hotărârile adoptate la acest conciliu a fost pusă în practică în anul 1564, când sub pontificatul papei Paul al IV-lea a fost publicat „Index librorum prohibitorum”, adică „Indexul/Registrul cărților interzise”, un catalog conținând numele autorilor, operelor și textelor, semnate sau anonime, a căror posesie, vindere, citire sau difuzare era interzisă. În acest scop, a fost creată, în 1571, Congregația Indexului, o instituție a Bisericii romano-catolice care avea misiunea de a examina lucrările și de a trece în acest Index, cu mențiunea fie a interzicerii totale de a le citi și difuza („donec expurgator”), fie a corectării lor („donec corrigatur”). Congregația urma să investigheze scrierile denunțate la Roma sau interzise de alte congregații catolice, precum cea a Inchiziției, și să mențină Indexul actualizat. Papa trebuia să aprobe, periodic, actualizările, având dreptul de a face propuneri de autori sau lucrări interzise. Lista nu era o simplă reacție, pentru că autorii erau invitați să își apere opera, pe care o puteau corecta și republica, dacă doreau să evite interzicerea, iar cenzura înainte de publicare era încurajată. Papa Pius al IX-lea a restrâns cenzura, în 1848, doar la scrierile care țineau de religie și morală. Un alt papă, Leon al XIII-lea a făcut, de asemenea, o revizuire majoră în 1897, cu al său „Index Leonianus”, mai permisiv decât anteriorul, fiind eliminate toate lucrările interzise înainte de 1600. Existau două forme principale de condamnare: pentru opera omnia (întreaga operă) sau doar pentru o lucrare. De exemplu, Émile Zola a fost trecut în „Index” pentru opera omnia, în 1893. În 1948, cea de-a 20-a și ultima ediție, conținea patru mii de titluri indexate și enumerate din diverse motive: erezie, imoralitate, licență sexuală, teorii politice subversive etc. Erau interziși cunoscuți scriitori și filosofi precum Montaigne, Diderot, Rousseau, Descartes, Montesquieu, Voltaire, Daniel Defoe, Balzac, Larousse pentru „Dictionnaire du XIX-e siècle”, André Gide (pentru toată opera sa, în 1952). Această ultimă ediție, ca și „Indexul” în totalitatea sa, au fost desființate în 1966, de către papa Paul al VI-lea.
În România, în 1948, autoritățile comuniste au alcătuit un „Index al lucrărilor interzise”, care va ajunge să cuprindă, în timp, circa 8.000 de titluri, lucrări aparținând lui Caragiale, Creangă, Eminescu, Iorga, Panait Istrati, Noica, Cioran, Lucian Blaga, Marin Preda, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, până și scrieri ale lui Eugen Barbu sau Corneliu Vadim Tudor, deși aceștia erau privilegiați ai regimului.
Conciliul de la Trento în 1545. Ilustrație de Niccolo Dorigati, pictor italian originar din Trento
Pagina de titlu a Index librorum prohibitorum, Salamanca, 1564
Preluare din https://historia.ro/
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
