Disputa purtată pe Codrii de Aramă de Mănăstirea Agafton şi Direcţia Taberelor va continua în instanţă. Aşa a decis săptămâna aceasta Tribunalul Botoşani, care a hotărât rejudecarea cauzei. Prin urmare, procesul dintre cele două unităţi va continua, dosarul urmând să fie reanalizat de Judecătoria Botoşani.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
În urmă cu doi ani, Mănăstirea Agafton solicitase ca Ministerul Tineretului şi Sportului să restituie complexului monahal ultimele 5,6 de hectare de pădure, pe care se aflau locurile de cazare, cantina, cinci căsuţe din lemn, 15 căsuţe din zid şi patru terenuri de sport betonate, conform unui plan de situaţii din 1937, dar Judecătoria Botoşani le-a respins acţiunea ca inadmisibilă. Sentinţa a fost atacată, însă, cu apel, iar Tribunalul a anulat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare. Disputa a început în 1998, când reprezentanţii mănăstirii au cerut Prefecturii reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 50 hectare deţinute în trecut. Întrucât nu au primit răspuns, cei de la mănăstire au deschis în 2003 primul proces, chemând în judecată Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate. Atunci, instanţa le-a dat măicuţelor 4,7 hectare, teren aflat în vatra mănăstirii (n.r. – o livadă şi o parte din imaş), motivând că restul terenului ar fi ocupat de Direcţia Taberelor.
Dar războiul a continuat, cei de la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, de care aparţine mănăstirea, revendicând şi restul suprafeţei. Procesul s-a derulat la Cluj-Napoca şi mănăstirea a primit în compensare alte terenuri. Dar în urmă cu doi ani, mănăstirea a cerut şi ultimele 5,6 hectare, care au constituit proprietatea lăcaşului monahal. „Nu există nicio dovadă că aceste clădiri aparţin domeniului public, nu sunt deţinute acte de proprietate sau folosinţă, ele fiind preluate în mod abuziv de către statul comunist”, au invocat în acţiune reprezentanţii mănăstirii.
