Infractori scăpaţi de puşcărie cu muncă în folosul comunităţii

Sute de botoșăneni implicați în ultimii ani în tot felul de infracțiuni au scăpat de pușcărie după ce au acceptat să presteze muncă în folosul comunității. Doar că această muncă nu se face oriunde și oricum, ci în 97 de instituții din județ care apar nominalizate într-o bază de date la nivel național. Majoritatea instituțiilor sunt primării, 77 la număr, dar sunt și cinci muzee, două case memoriale, centre de ocrotire, o biserică parohială, Casa de pensii și un grup școlar, dar și Direcția de Drumuri și Poduri, ori Biblioteca Județeană.

Însă, chiar dacă în sentințele de condamnare judecătorii îi trimit pe infractori să muncească la primării, asta nu înseamnă că ei vor sta în birouri cot la cot cu funcționarii publici, unde vor plimba hârtii sau dosare. Asta pentru că activitățile pe care trebuie să le presteze sunt în proporție de 98 la sută de tipul celor edilitar-gospodărești. Prin urmare, ei ar trebui să muncească pe la curățat străzile și parcurile, la vopsit băncile sau inclusiv la curățat zăpada de pe trotuare, atunci când ninge abundent.

„Instituțiile din comunitate, în cadrul cărora poate fi prestată muncă neremunerată în folosul comunității, se află înscrise în Baza Națională de date, în urma  centralizării de către Direcția Națională de Probațiune a informațiilor transmise de către serviciile de probațiune. Această listă este publicată și poate fi accesată pe site-ul Ministerului de Justiție, iar în conținutul ei sunt menționate atât instituțiile abilitate, cât și tipul de activitate ce poate fi desfășurată”, spune Valentina Olariu, șeful Serviciului de Probațiune Botoșani.

Judecătorii stabilesc unde vor munci cei condamnaţi

Sistemul funcționează de mai puțin de 20 de ani. De regulă, atunci când se văd trimiși în judecată, infractorii primari preferă să dea o declarație în fața judecătorului prin care acceptă să presteze o muncă neremunerată. Iar acest lucru nu este întâmplător. Dacă infractorul nu acceptă să muncească, judecătorul nu îl poate forța să facă așa ceva. Doar că, dacă nu se acceptă munca, judecătorul nu poate dicta suspendarea sau amânarea executării pedepsei, iar cel condamnat ajunge la pușcărie. Însă nu infractorul alege unde să muncească sau ce activități să presteze, ci judecătorul. El spune unde trebuie să meargă condamnatul și cât să muncească, în funcție de gravitatea faptei comise. „Îndrumarea și verificarea modalității efective de prestare a muncii neremunerate se face de către un reprezentant al instituției din comunitate, în timp ce supravegherea și controlul se realizează de către consilierul de probațiune manager de caz. Două ore lucrate echivalează cu o zi de muncă neremunerată”, a explicat Valentina Olariu. Prin urmare, dacă în sentință scrie că cel condamnat trebuie să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, asta nu înseamnă că el muncește efectiv două luni la primărie. Cele 60 de zile pot fi efectuate într-o lună, câte două ore pe zi, sau în vreo opt zile dacă cel condamnat acceptă să muncească câte 8 ore pe zi (n.r. – nu se poate mai mult de opt ore/zi).

Pedeapsa poate fi comutată în detenție

Ideea este că dacă cel condamnat nu se prezintă la Serviciul de Probațiune cu o adeverință de la instituție prin care să dovedească faptul că a efectuat munca așa cum a dictat instanța, pedeapsa poate fi comutată în detenție, însă numai tot prin instanță. Cert este că nimeni nu stă să îl împingă de la spate pe infractor să muncească. Asta pentru că și Serviciul de Probațiune de la Botoșani are doar 12 consilieri care trebuie să se ocupe de o sumedenie de alte activități zilnice.

„La finalul anului 2021, în evidența Serviciului de Probațiune Botoșani figurau 930 de dosare de supraveghere active, deschise în baza unor sentințe penale în conținutul cărora a fost stabilită obligația de muncă neremunerată în folosul comunității. Dintre acestea, în șapte sentințe penale, instanța a dispus executarea amenzii penale prin prestarea muncii neremunerate în folosul comunității, situație în care persoana supravegheată dispune de un termen de doi ani pentru executarea obligației. În alte 166 de sentințe penale s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, caz în care o persoană supravegheată execută obligația de a presta munca neremunerată în folosul comunității într-un interval de 6 luni de la data începerii efective, iar în 757 de sentințe penale a fost pronunțată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru această situație persoana condamnată dispune de o perioadă de un an pentru executarea muncii neremunerate, termen calculat de la data începerii prestării muncii”, a completat Valentina Olariu, șeful Serviciului de Probațiune Botoșani.

Este drept, la stabilirea munci neremunerate, judecătorii țin cont și de pregătirea profesională a celor condamnați. Asta pentru că, printre cei care au fost trimiși la muncă după ce au fost condamnați penal se află și foști funcționari publici, care au cunoștință despre activitățile care se derulează în instituțiile publice, dar și care didactice. Ei, de exemplu, ar putea să muncească și la arhivare, la supravegherea sălilor de lectură de la bibliotecă, ori la restaurarea unor exponate din muzee sau casele memoriale. Însă judecătorul este cel care dictează natura activității prestate.

 

Deja ai votat!