Un caz cu totul neobișnuit a fost înregistrat în municipiul Botoșani, unde un copil a fost nevoit să ceară în instanță declararea judecătorească a morţii tatălui său, din cauza problemelor ivite în obținerea consimțământului.
Situația ciudată la care s-a ajuns a fost determinată de faptul că tatăl băiatului a murit în străinătate, dar la registrul stării civile nu a fost făcută vreo mențiune, din lipsa documentelor justificative. Așa se face că botoșăneanul, care este minor, a fost nevoit să ceară declararea judecătorească a morţii tatălui său, întrucât orice decizie importantă din viaţa sa trebuie să fie încuviinţată de către ambii părinţi, iar în condiţiile în care cu privire la tatăl său nu există vreun act de deces, autorităţile române nu pot aproba întocmirea unor anumite acte juridice, cum ar fi eliberarea cărţii de identitate.
Tragedia care a generat această înlănțuire de evenimente a avut loc în jurul datei de 21 septembrie 2007, când botoșăneanul, Ștefan Stoica, în vârstă de 23 de ani, care trăia în concubinaj cu o tânără din oraș şi era tatăl unui băiat de numai două luni, a încetat din viaţă în urma unui accident rutier produs pe autostrada de lângă oraşul Budapesta din Ungaria.
Trupul neînsuflețit a fost adus în țară și înhumat în Cimitirul „Eternitatea”, după circa o săptămână, în baza unor documente emise de autoritățile din Ungaria. Doar că, rudele botoșăneanului decedat nu s-au zbătut atunci să obțină și un certificat de deces eliberat de statul străin, pe care ulterior să-l traducă și să-l depună la Oficiul Stării Civile, așa că în dreptul lui Ștefan Stoica, născut în iunie 1984, era o singură mențiune – decedat în străinătate.
Situaţie complicată din cauza lipsei unui certificat de deces
Timpul a trecut, legile s-au schimbat, regimul documentelor de identitate a devenit mult mai strict, iar lucrurile au început să se complice tot mai mult pentru R.F., băiatul rămas orfan de tată de la vârsta de numai două luni. Asta pentru că, fiind conceput în urma unei relații de concubinaj, el purta numele mamei, dar în certificatul de naștere în dreptul tatălui era menționat numele lui Ștefan Stoica, care îl recunoscuse, dar care locuia la o altă adresă decât mama.
Cum autorităţile române nu au întocmit un certificat de deces, întrucât nimeni nu a avut şi nici nu a dispus de vreun certificat constatator al decesului, acesta având loc în Ungaria, situația s-a perpetuat de la un an la altul până când R.F. a împlinit 14 ani și a trebuit să obțină cartea de identitate. Cum în certificatul de naștere figura tatăl, care nu fusese declarat decedat, cei de la Oficiul Stării Civile au cerut acordul tatălui cum că acesta acceptă ca fiul să aibă domiciliul la mamă.
Așa că, pentru a lămuri întreaga situație, singura soluție de ieșire a fost declararea judecătorească a morţii tatălui. Dar nici acest lucru nu a fost simplu pentru că, pentru a-i convinge pe judecători că situația este reală, băiatul și mama lui au trebuit să caute o sumedenie de documente pentru a face dovada că decesul a avut loc în străinătate și că totul este real, inclusiv adresă de la Urban Serv cu înhumarea din septembrie 2007.
Acord cerut de la defunct
Situația a fost destul de delicată, pentru că lipsea certificatul de deces, având în vedere că accidentul a avut loc în străinătate. 
Inclusiv magistrații au solicitat lămuriri, dar au primit aceleași răspunsuri – un astfel de document nu s-a emis la acel moment în România, conform relațiilor primite, iar ulterior nu s-ar mai fi putut emite unul.
De asemenea, înscrisurile medicale sau alte înscrisuri din arhiva instituției care a emis adeverința de înhumare s-au topit, termenul de păstrare fiind de maxim cinci ani.
Deși pare aproape ridicol, judecătorii l-au citat la proces și pe cel care urma să fie declarat mort, acestea fiind procedurile legale. Ba mai mult, la dosar au fost depuse și înscrisuri prin care se menționa că cel declarat decedat nu a mai luat legătura cu apropiații săi, că de mai bine de doi ani nu s-a mai primit nicio ştire sau informaţie de la el. Asta pentru că singura hârtie care demonstra indirect decesul era așa-zisa adeverință de înhumare.
Cântărind toate aceste informații, judecătorii au ajuns la concluzia că, deși documentele lipsesc, o eventuală respingere ca inadmisibilă a cererii de declarare judecătorească a morții ar încălca dreptul copilului de acces la justiție, garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, s-a declarat decesul lui Ștefan Stoica.
Cazuri similare în judeţ
Cazul nu este singular. Din 2016 și până în prezent, la Judecătoria Botoșani au mai existat 21 de cereri de declarare judecătorească a morții. Ultima a fost depusă chiar luna trecută, iar pe rolul instanței mai sunt încă două.
În luna aprilie, magistrații au mai declarat decesul lui Emis Spaschi, născut la data de 08.07.1943 în comuna Hlipiceni, cu ultimul domiciliu în Durnești. Cert este că, și în astfel de situații pot apărea surprize.
