Doinița senatorița, cunoscută și ca Veorica cea Mică, aflată în vizetă la Săveni, încă un vajnic bastion al pesedeului aflat în reflux, a avut parte de o primire de șăf de stat cum numai Vasilica pupa. În onoarea dânsei au venit urlători, conform tradiției care cere să-ți uri maimarele chiar dacă de fapt îl urăști sincer, de a esclamat încântată pe feisbuc de ce minunății a văzut că-i în stare lumea mânată de la spate de voinicul Relu primărelu. E drept, unii din cei prezenți se clătinau un pic, unii chiar au căzut de-a binelea, dar asta ne-a „făcut poporul unic, statornic și nemuritor”, după cum a consemnat d-na, însă după părerea unanimă a urătorilor chiar ar mai fi dat pe gâtlej vreo câteva datini și obiceiuri, nu multe, măcar câte o sută de căciulă, ținând seama că mai toți aveau și câte două ori trei căciuli, sau le mai strecurau de la unul la altul, după nevoi.
