2019, anul care tocmai s-a încheiat, a fost unul zbuciumat, ca de obicei, dar și un an care a pornit o schimbare în societate, schimbare ce nu cred că mai poate fi evitată, cu toată opoziția clasei politice și a altora care vor să trăiască în continuare într-o Românie veche și prăfuită.
A fost anul în care foarte mulți dintre noi și-au dat seama că libertatea nu este ceva garantat, ci poate dispărea de pe o zi pe alta. Anul în care glonțul iliberalismului ne-a trecut pe lângă cap, anul în care un partid a încercat să termine acțiunea de a pune mâna pe toate pârghiile statului. Nu au reușit pesediștii asta, iar încarcerarea lui Dragnea a fost sărbătorită mai ceva ca victoriile echipei naționale de fotbal de pe vremuri. Asta ar trebui să înțeleagă politicienii care acum sunt la putere, românii au votat și s-au bucurat pentru înfrângerea PSD, nu pentru victoria PNL sau a lui Iohannis.
Pentru că au pățit-o pe pielea lor, cel mai bine au înțeles pesediștii lui Dragnea această lecție. Brusc au devenit cumplit de democrați, și-au abrogat singuri toate legile nocive pe care le-au promovat pe vremuri pentru că puteau și încearcă să arunce usturoiul cât mai departe ca să nu le mai miroase gura. Însă deja e foarte târziu. Indiferent dacă vor mai câștiga sau nu alegeri, pesediștii vor fi votați doar pentru șpaga pe care o dau sau o promit, nu pentru pricepere sau cine știe ce dimensiune morală.
2019 a fost și anul în care am aflat definitiv și irevocabil că România nu mai funcționează. A mers așa, în virtutea inerției, vreo 30 de ani, dar acum crapă la fel ca sistemul de încălzire al Bucureștiului. Spitalele sunt vechi și nu se poate practica medicină modernă acolo, școlile la fel, sistemul de învățământ idem. Prin măsurile cretine luate de PSD, poliția a ajuns să fie deprofesionalizată și neinteresată efectiv de nevoile cetățeanului, parchetele și justiția încearcă din răsputeri să ajungă la fel, iar instituțiile statului și administrația locală și centrală au ajuns o glumă proastă, care funcționează la fel de eficient ca acum 30 de ani, doar că acum sunt mai multe persoane angajate acolo, pe niște salarii așa de mari încât au debalansat complet piața muncii din România.
Este anul în care am aflat că trecem printr-o gravă criză a forței de muncă, pentru că numărul românilor plecați din țară trece de cinci milioane. Au început să apară încet-încet și dimensiunile furăciunilor din banul public, de la tunuri date prin celebrul PNDL, la evaziuni fiscale sau bani. Cifrele care ies la iveală sunt așa de mari încât, ca la tăierile ilegale din păduri, autoritățile par că ezită să dea cifrele publicității.
Nota de plată a venit și la infrastructură. Trenurile sar de pe șine sau se ciocnesc la fel ca tramvaiele din Botoșani. 61% din drumurile românești sunt expirate, deci ar trebui făcute altele. Restul de drumuri au doar nevoie de reparații majore. Autostrăzi tot nu vom avea prea curând, pentru că Dragnea nu a vrut să ia bani europeni. De ce nu a vrut să vă spună pesediștii, că ei l-au ținut în brațe și i-au propus, chiar aici la Botoșani, să candideze la președinție. La fel cum i-au cerut și Vioricăi Dăncilă, o altă capacitate marca PSD.
În ciuda acestui tablou sumbru, 2019 a fost și anul în care mulți, foarte mulți români, din generații diferite, au hotărât că nu mai vor să trăiască așa. Oamenii au ieșit în stradă pentru ceva ce nu avea legătură cu salariul lor sau cu alte chestii materiale. Și au votat în aceeași manieră, pentru a lămuri pe toată lumea că persoane gen Dragnea și gașca lui cu Nicolicea, Iordache, Rădulescu, Cuc, Teodorovici, Olguța Vasilescu, Carmen Dan plus mulți, mulți alții, nu pot și nu trebuie să conducă o țară.
E un curent care cu greu mai poate fi schimbat, deși mulți români încă sunt fericiți cu starea actuală de fapt. Anul acesta va fi hotărâtor pentru direcția pe care o va lua România. Dar aici nu mai e doar treaba noastră, ci și a celor care guvernează. Ce ar trebui să facem noi? În primul rând, să nu așteptăm miracole. 30 de ani de stagnare în mlaștina sărăciei nu se rezolvă în câteva luni.
Apoi, ar trebui să discutăm mai mult între noi, cred. Indiferent de orientarea politică. Vorbiți, fără încrâncenare, cu vecinul care este pesedist. Sau liberal. Nu îl mai lăsați prizonier manipulărilor de la televizor sau de pe internet. Vorbiți între voi ca și cum ar fi anul nou în fiecare zi, cu politețe și bucurie. S-ar putea să constatați că aveți aceleași probleme, cu aceleași rezolvări.
