Sfântul Andrei Stratilat, Sfântul Teofan de la Dochiariu

Sfântul Andrei Stratilat

 

A fost ofițer în armata imperială a Romei, în vremea împăratului Maximian. A fost ridicat la rangul de “Stratilat”, adică de general, datorită rezultatelor sale. În anul 305, este nevoit să lupte împotriva perșilor. Atât el cât și cei de sub comanda sa, se vor ruga lui Hristos să-i ajute să iasă biruitori. Datorita rugăciunii lor, armata persană a fost înfrântă.

Când Andrei Stratilat a intrat biruitor în Antiohia, a fost denunțat că este creștin. Pentru că a mărturisit credința sa în Hristos, a fost supus la multe chinuri. Datorită respectului de care se bucura, a fost eliberat din temniță cu scopul de a nu ridica mulțimea împotriva armatei și de a căuta împrejurări și motive pentru uciderea sa. Andrei, aflând prin descoperire dumnezeiască de gândurile împăratului, şi-a luat armata formată din două mii cinci sute nouăzeci și trei de militari de elită și a pornit spre Tarsul Ciliciei, unde cu toții au primit Sfântul Botez din mâinile Episcopului Petru al Tarsisului.

Aici au fost prigoniți de autoritățile imperiale. Din cauza acestor persecuții, Generalul Andrei și armata sa au urcat în Munții Taurus. Armatele romane i-au ajuns pe când ei se rugau într-un defileu din acei munți și i-au decapitat pe toți. Niciunul dintre ei nu s-a împotrivit, ci cu toții au primit cu bucurie moartea ucenicească pentru Hristos.

Sfântul Teofan de la Dochiariu

Cuviosul Teofan s-a născut în Ioánnina în veacul al XVI-lea, din părinți evlavioși. Când a mai înaintat în vârstă, a plecat în Sfântul Munte și a devenit monah în mănăstirea Dochiariu. După o vreme, pentru virtuțile lui, a fost ales stareț. În mănăstire „a ajuns la cel mai înalt nivel al culmii și cu toată dăruirea și prin tot felul de canoane de nevoință”.

Mai târziu, împreună cu nepotul lui a mers în Veria, unde a construit o mănăstire în cinstea Născătoarei de Dumnezeu. Când această mănăstire a început să înainteze în viața duhovnicească, l-a lăsat pe nepotul său să o conducă, iar el a plecat în Náousa, unde a întemeiat o altă mănăstire, închinată Sfinților Arhangheli.

După o vreme, s-a întors la Veria, unde a adormit și a fost înmormântat, prevăzându-și mai dinainte sfârșitul. În schit se află o parte din cinstitele sale moaște.

 

– Preot Sandu OLIVIAN

Deja ai votat!