Sfântul Mucenic Luchian

S-a născut din părinți nobili, în cetatea Samosata (Siria). Rămas orfan la vârsta de 12 ani, şi-a dăruit averea săracilor.

De tânăr se hrănea doar cu pâine și apă o dată pe zi, iar uneori nu gusta nimic toată săptămâna. Datorită învățăturii și sfințeniei sale a fost hirotonit preot în Antiohia. A îndreptat multe texte evreiești, pe care ereticii le strâmbaseră.

Sfântul Luchian s-a aflat pe lista celor pe care împăratul Maximian dorea să-i omoare în vremea persecuțiilor. În timp ce era adus spre a fi judecat, convertește la creștinism 40 de soldați, persoane care vor primi moarte ucenicească. A fost aruncat în temniță și supus regimului de exterminare prin înfometare.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au venit câțiva creștini în temniță unde era prezent Sfântul Luchian cu pâine și vin. Când aceștia l-au întrebat unde anume să pună pâinea și vinul pentru săvârșirea Sfintei Liturghii, acesta le-a răspuns: „Pe pieptul meu să le puneți și va fi pristol viu al Dumnezeului celui viu”. Şi așa s-a săvârșit dumnezeiasca Liturghie în temniță, pe pieptul sfântului. A doua zi de la acest minunat eveniment, a trecut la cele veșnice.

Amintim că pe mormântul Sfântului Luchian, Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, a ridicat o biserică.

Viața – Pilda numărul 40

Demult, a venit la un călugăr, un om tare necăjit și l-a întrebat:

– Ce este rău cu mine ? De ce nu îmi găsesc liniștea ? De ce nu sunt mulțumit de viața mea ?

Bătrânul călugăr a luat, atunci, o sticlă și, după ce a umplut-o pe jumătate cu apă, a pus-o în faţa omului și l-a întrebat:

– Cum e această sticlă ?

– Este pe jumătate goală!

– Vezi, i-a mai spus călugărul – eu o văd pe jumătate plină.

Una din luptele vieții noastre este să reușim să vedem partea bună a ceea ce suntem sau trăim, partea bună din relația cu soțul sau soția, cu copiii noștri, cu șefii noștri, cu vecinii, cu toți cei din jurul nostru. De aici vine puterea de a continua.

„Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

– Preot Sandu OLIVIAN

 

 

Deja ai votat!