Sfântul Iachint de Vicina

Sfântul Iachint de Vicina a fost ultimul mitropolit al Vicinei (Isaccea, din județul Tulcea) şi primul mitropolit al Ţării Românești recunoscut de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, în mai 1359.

El a organizat viața bisericească din Ţara Românească – a zidit biserici, a hirotonit preoți, l-a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana să organizeze viața din mănăstiri după modelul prezent în Muntele Athos și a purtat de grija și românilor transilvăneni, cărora le-a trimis misionari și persoane hirotonite.

Sfântul Ierarh Iachint a trecut la cele veșnice în anul 1372. A fost îngropat lângă biserica mitropolitană de la Argeș.

 

„Ce bucurie pentru noi că Domnul nu numai că ne iartă păcatele noastre, dar Se și face cunoscut pe Sine sufletului, de îndată ce el se smerește. Fiecare, chiar și ultimul sărman, se poate smeri și cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt. Pentru a cunoaște pe Domnul nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de smerenie. Domnul Se dă în dar pe Sine însuși numai pentru milostivirea Sa. Odinioară nu știam aceasta, dar acum în fiecare zi și în fiecare ceas văd limpede în fiece minut milostivirea lui Dumnezeu. Domnul dă pacea Sa chiar și în somn, dar fără Dumnezeu nu e pace în suflet.

Din pricina mândriei minții lor Domnul nu Se face cunoscut multora, dar cu toate acestea ei cred că știu multe. Dar ce este știința lor dacă nu cunosc pe Domnul, dacă nu cunosc harul Sfântului Duh, dacă nu știu cum vine și de ce se pierde?

Cele pământești pot fi cunoscute prin mintea omenească, dar Domnul și toate cele cerești se cunosc numai prin Duhul Sfânt și nu pot fi cunoscute numai cu mintea simplă. Sufletul se aseamănă unei mirese, iar Domnul – Mirelui; și ei se iubesc mult unul pe altul și suspină unul după altul. În iubirea Lui, Domnul tânjește după suflet și se mâhnește dacă acesta n-are loc în el pentru Duhul Sfânt; dar sufletul care a cunoscut pe Domnul tânjește după El, căci în El e viața și bucuria lui. Oamenii s-au alipit cu sufletul lor de agonisirea bunurilor pământești și au pierdut iubirea lui Dumnezeu, de aceea nu este pace pe pământ. Mulți vor să cunoască, de pildă, cum s-a alcătuit soarele, dar uită să cunoască pe Dumnezeu.

Milostive Doamne, învață-ne pe noi toți prin Duhul Tău Cel Sfânt să trăim după voia Ta, ca toți să Te cunoaștem în Lumina Ta pe Tine, adevăratul Dumnezeul nostru, fiindcă fără Lumina Ta nu putem înțelege plinătatea iubirii Tale. Luminează-ne prin harul Tău și el va aprinde inimile noastre de iubire pentru Tine”. – Sf. Siluan Athonitul.

– Preot Sandu OLIVIAN

 

Deja ai votat!