Sfântul Stelian

Cunoscut îndeobște ca ocrotitor al pruncilor, a fost sfințit și s-a făcut locaș al Duhului Sfânt încă din pântecele maicii sale. Întru toate era curat și plin de dragoste. Pentru aceasta, la vremea potrivită, şi-a împărțit bogăția pe care o avea săracilor și s-a făcut monah. Dorind să se adâncească în rugăciune și în cunoașterea lui Dumnezeu, a plecat în pustie. A intrat într-o peșteră în care primea hrana de la dumnezeiescul înger. A primit puterea de vindeca poporul de diverse boli. Din viaţa sa aflăm că într-o zi, a venit în popor o boală aducătoare de moarte și mureau întruna pruncii, iar părinții rămâneau fără de copii. Știind mai mulți de nevoitorul și pustnicul Stelian, au început a-l lua mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, pentru vindecarea copiilor. Maicile care s-au rugat Sfântului Stelian au dobândit alți prunci, iar pruncii bolnavi au fost tămăduiți.

Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul este pictat în mod obișnuit cu un copil în brațe, pentru neobosita sa misiune de a-i apăra pe cei mici, ajutându-i în mod special pe copiii bolnavi.

 

Iubirea părinților este de neînlocuit

 

Un tată și o mamă, care erau foarte ocupați cu activitățile profesiei lor, înaintea zilei de naștere a copilului lor, trecură în mare grabă printr-un magazin de jucării. Îi explicară vânzătoarei: „Am vrea ceva pentru un copil micuț, care să-i poată ţine de urât și să-i ia sentimentul singurătății”.

„Îmi pare rău, zâmbi vânzătoarea, însă nu avem părinți de vânzare”.

 

Tatăl cel drept

 

Un tânăr merse în vizită la un prieten de-al său mai mare, care era renumit pentru spiritul său de dreptate. El observă cum se purta cu fii săi și se miră nespus: „Spuneai că-i iubești pe copiii tăi în mod egal. Acum însă observ că îi tratezi în mod diferit. Unde-i dreptatea în acest caz?”. „Ea constă în faptul, răspunse prietenul, că mă străduiesc să-i acord fiecărui copil ceea ce îi trebuie. Dacă i-aș trata pe toți la fel, aș fi foarte nedrept”.

 

Numai moartea

 

Ecaterina Iagello era soția principelui finlandez Wass. Când acesta, acuzat de înaltă trădare, a fost condamnat la închisoare pe viață, îl rugă pe regele suedez Heinrich să poată împărți cu soția sa perioada de detenție. Regele se îngrozi și căută s-o convingă pe prințesă să uite de soțul ei: „Știți că soțul dumneavoastră nu va mai putea vedea niciodată lumina zilei?”. „Știu, maiestate!”. „Știți, de asemenea, că nu mai este tratat ca principe, ci ca trădător?”. „Da, știu, dar indiferent dacă este liber sau închis, vinovat sau nevinovat, el rămâne, totuși, soțul meu”. „Dar după toate cele întâmplate nu vă mai leagă nimic de el. Acum sunteți liberă!”. Ecaterina își scoase verigheta din deget și o arătă regelui, spunându-i: „Citiți, maiestate!”. Pe verighetă erau scrise doar două cuvinte în latină: mors sola (Numai moartea ne poate despărți!). Și Ecaterina merse cu soțul ei la închisoare și împărtăși cu el 17 ani grei de suferință și de lipsuri, până când regele Heinrich a murit și soțul ei a fost eliberat.

 

– Preot Sandu OLIVIAN

Deja ai votat!