Este prăznuită pe 9 decembrie. Amintim că Sfântul Ioachim era din seminția lui Iuda şi descendent al Regelui David. Ana era fiica preotului Matan, din seminția lui Levi. Ana s-a căsătorit în Nazaret cu Ioachim. Cei doi duceau o viaţă curata înaintea lui Dumnezeu şi la fiecare praznic luau două părți din câștigul lor pentru a dărui săracilor şi lui Dumnezeu. Dar nu aveau copii.
Într-o zi, pe când erau bătrâni, au ajuns în Ierusalim să jertfească Domnului. Arhiereul însă i-a refuzat darul socotindu-l blestemat de Dumnezeu. Cu mare durere în suflet, Ioachim, când a sosit acasă, i-a spus Anei că se va duce 40 de zile în mormântul lor din grădină să-l roage pe Dumnezeu, ori îi dă copii, ori să-i ia viața și așa destul de fără sens. Ana conducându-l spre grădină vede într-un copac o păsărică ce își hrănea puii și a zis: Doamne și la păsările acestea le-ai dat copii, nu mă uita și pe mine păcătoasa. Atunci Ana a făcut același canon de rugăciune, dar în casă. La sfârșitul celor 40 de zile, Arhanghelul Gabriel le aduce vestea că Dumnezeu s-a milostivit și rugăciunea lor a fost ascultată. Așa s-a născut Maria – mama lui Hristos Dumnezeul nostru.
După faptă și răsplată
Era aproape de miezul nopții. O femeie în vârstă, de origine afroamericană, se afla pe o autostradă din Alabama, cu mașina defectă și înfruntând o furtună înfricoșătoare. Motorul se oprise și nu mai pornea defel, iar ea, disperată, trebuia neapărat să plece către destinație. Udă de sus până jos, se hotărî să oprească prima mașină care ar fi trecut pe acolo.
Un tânăr de rasă albă se opri să o ajute, în pofida tuturor conflictelor care marcaseră anii ’60, între albi și negri. Tânărul o luă și o duse într-un loc sigur, o ajută să ia legătura cu cine trebuia, și apoi o urcă într-un taxi. În disperarea ei, femeia părea jenată că nu-i poate mulțumi cum se
cuvine. Își notă adresa tânărului, îi mai mulțumi o dată, și plecă. Șapte zile trecuseră, când în casa tânărului se auzi soneria de la intrare. Spre surpriza lui, un televizor color de mari dimensiuni îi fu livrat direct, printr-o companie de transport. Avea un bilețel, special lipit pe ambalaj. În el scria: “Profunde mulțumiri pentru ajutorul tău de pe autostradă. Ploaia nu numai că mă udase până la piele, dar îmi înecase și sufletul. Atunci ai apărut tu. Mulțumită ție, am putut ajunge la căpătâiul soțului meu care agoniza, cu doar câteva clipe înainte ca el să-și dea duhul. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru ajutorul pe care mi l-ai dat și pentru binele pe care îl faci celor din jur, dezinteresat. Cu sinceritate, soția celui ce a fost Nat King Cole”.
Un recunoscător adevărat
Un tânăr bogat suferise de o boală grea și apoi se făcuse bine. Când ieși pentru prima dată afară, în grădină, se simți ca născut din nou și, plin de bucurie, întorcându-și fața spre cer, el spuse:
“O, Prea Bunule Părinte, cum aș putea să-ți întorc ajutorul Tău? Aceste cuvinte le auzi Ion, numit Ciobanul, și zise tânărului bogat:
-De sus vine darul cel bun acolo trebuie să-l întorci. Haide, vino după mine.
Tânărul urmă pe moșneagul cel credincios și ajunseră într-o colibă întunecoasă. Acolo găsiră o grozavă sărăcie și suferință. Tatăl zăcea bolnav, mama se văita, iar copiii erau goi și plângeau pentru o bucată de pâine.
Tânărul se înspăimântă. Ion însă spuse:
-Iată aici un altar pentru jertfa ta! Iată pe frații Domnului și locțiitorii Săi! Tânărul își deschise larg mâna asupra lor, le dădu din plin, și îngriji de bolnav. Iar sărmanii miluiți îl binecuvântară și-l socotiră un înger a lui Dumnezeu.
Oare câți bolnavi se vindecă de boli grele și uită apoi să mulțumească Domnului pentru binele primit!?
– Preot Sandu OLIVIAN
