Sfântul Cuvios Patapie

A trăit în sec. al VII-lea, fiind originar din Tebaida Egiptului. Văzând încă de timpuriu deșertăciunea lumii, a ales viaţă călugărească, nevoindu-se mulți ani în pustia Egiptului. Aici s-a închinat vieții monahale, urmând lui Hristos și petrecând întru toate nevoințele trupului și duhului spre curățirea de patimi a omului lăuntric. Auzind oamenii despre virtuțile Sfântului Patapie, au început să vină în număr mare la locul de nevoință al sfântului, spre a dobândi de la el ajutor și alinare vieții lor chinuite. Temând-se însă de lauda oamenilor și gândind că se va putea ascunde mai bine de oameni în mijlocul unei marii metropole decât în pustie, a mers la Constantinopol. Aici şi-a ridicat o mică colibă în apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns în spatele zidului colibei lui și necunoscut de nimeni, el şi-a continuat viața lui de nevoință sihăstrească, ca și când ar fi fost în pustie.

Însă lumina nu poate fi ascunsă sub obroc. A venit la Sfântul Patapie, purtat de rânduiala dumnezeiască, un copil orb din naștere. Sfântul Patapie s-a milostivit de el, s-a rugat lui Dumnezeu, iar copilul şi-a recăpătat vederea. Minunea aceasta l-a făcut cunoscut și vestit pe Sfântul Patapie în tot Constantinopolul, iar oamenii au început din nou să-l caute în număr mare pe cuvios spre a dobândi vindecare, mângâiere, și povață. Sfântul Patapie l-a vindecat pe un înalt demnitar de hidropică (boală cauzată de acumularea patologică de apă în organism), făcând semnul crucii asupra lui și ungând-l cu untdelemn sfințit. Făcând cu mâna semnul crucii asupra unui tânăr, el a scos din el un diavol care îl chinuise vreme îndelungată. Multe alte minuni a săvârșit Sfântul Patapie, toate cu rugăciunea, întru Numele lui Hristos, și prin semnul Sfintei Cruci.

Moaștele Sfântului Patapie au fost așezate într-o criptă, la o mănăstire.

Judecata după aparențe

Pe vremea când o înghețată costa mult mai puțin decât astăzi, un copil de vreo 10 ani intră într-o cofetărie și se așeză la o masă. Fata care servea îi puse un pahar cu apă în faţă. “Cât costă o înghețată de ciocolată cu migdale pe deasupra?”, o întrebă copilul. “Cincizeci de cenți”, îi răspunse fata. Copilul scoase din adâncul buzunarului un pumn de monede, și le examină atent. “Și… cât costă doar înghețata de ciocolată?”, întrebă el din nou, rușinat parcă. Alți clienți tocmai așteptau să se elibereze o masă, așa că fata deveni nervoasă. “Treizeci și cinci de cenți”, îi răspunse, cu glas tăios, copilului. Acesta își numără încă o dată monedele. “Atunci vreau doar

înghețata de ciocolată, fără migdale deasupra”, spuse el, hotărât. Fata îi aduse înghețata împreună cu nota de plată, i le puse pe masă și plecă.

Copilul termină înghețata, plăti la casă și ieși din cofetărie. Când fata veni să curețe masa, i se puse un nod în gât, Acolo, lângă farfurioara goală și paharul cu apă se aflau, frumos aranjate, monede în valoare de cincisprezece cenți… Bacșișul ei. (deci copilul ar fi avut bani pentru înghețata cu migdale pe deasupra, dar n-ar fi vrut să nu-i lase și ei ceva).

– Preot Sandu OLIVIAN

 

Deja ai votat!