Cuviosul Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște

A trăit în perioada secolelor V-VI. S-a născut în satul Mogarisos din ținutul Capadociei, în estul Turciei de astăzi. Tatăl său se numea Proeresie şi mama sa Evloghia, şi erau amândoi credincioși şi cucernici. A intrat de tânăr în monahism, la o mănăstire din Ierusalim. După ce a petrecut alături de pustnicul Longhin, s-a retras într-o peșteră din apropierea Bethleemului, unde timp de 50 de ani s-a hrănit doar cu ierburi sălbatice şi legume. Datorită vieții sale, a adunat în jurul său mulți ucenici. A ridicat o mănăstire lângă peștera în care viețuia, unde a pus bazele vieții monahale de obște. De aici şi supranumele de “începător al vieții de obște“. Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare a trecut la cele veșnice în jurul anului 529.

Despre pace

Toți oamenii vor să aibă pacea, dar nu știu cum să ajungă la ea. Paisie cel Mare s-a mâniat și l-a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie. Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urî pe nimeni, și nu te vei mai mânia”.

Astfel, orice om, dacă-și taie voia lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-și facă voia sa, nu va avea pace niciodată.

Sufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu îndură cu ușurință orice întristare și orice boală, pentru că, atunci și când e bolnav, el se roagă și vede pe Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi boala mea. Știi că sunt păcătos și neputincios. Ajută-mă să îndur totul și să-Ți mulțumesc bunătății Tale”. Și Domnul alină boala și sufletul simte ajutorul dumnezeiesc și stă înaintea lui Dumnezeu vesel și mulțumitor.

Dacă te lovește orice fel de nenorocire, gândește-te: „Domnul vede inima mea, și dacă îi e pe plac, totul va merge bine atât pentru mine, cât și pentru ceilalți”, și astfel sufletul tău va avea întotdeauna pace. Dar dacă omul va începe să murmure: „Aceasta n-ar trebui să fie așa… aceasta nu e bine”, nu va avea niciodată pace în suflet, chiar dacă ar posti și s-ar ruga mult. (Sf. Siluan Athonitul)

– Preot Sandu OLIVIAN

Deja ai votat!